Rămas orfan de tată la vârsta de 16 ani, designerul Mihai Albu a fost nevoit să muncească pentru a completa veniturile familiei. Ajutat de simţul artistic bine dezvoltat pe care îl posedă, el s-a axat pe activităţi artizanale, confecţionând mărţişoare sau pictând felicitări, pe care mai apoi le vindea.

Tot pentru a face rost de bani, Mihai Albu îşi lua şi slujbe sezoniere, pentru care era remunerat suficient de bine cât să-şi prelungească vacanţa de vară pe Litoral, dar presta şi în calitate de artist în staţiunea Neptun, făcând portrete în cărbune turiştilor. „Când eram student şi chiar şi în liceu, voiam să stau toată vara la mare. Dar cum nu prea aveam bani, eram nevoit să muncesc. Şi eram angajat la un centru de agrement, unde eram însărcinat cu întreţinerea terenului de tenis. Liniam tuşele, nivelam zgura şi îl udam, iar în completare făceam portrete turiştilor din staţiune. Cred că erau mulţumiţi, pentru că sunt talentat la desen şi îmi şi place să fac asta. Din activităţile astea ieşeau suficienţi bani cât să stau acolo până în august", ne-a declarat Mihai Albu.

Designerul a mărturisit că şi alegerea facultăţii de arhitectură, pe care a absolvit-o, a fost o încercare dificilă din punct de vedere material pentru el. „Era o facultate scumpă şi nu aveam încotro, trebuia să muncesc pentru a face rost de bani. Eu voiam iniţial să dau la Arte Plastice, dar profesorii mei de desen m-au sfătuit să aleg Arhitectura, pentru că aveam o tuşă tehnică bună. Şi cât am fost student, până în 1989, am tot lucrat şi pentru Fondul Plastic şi în alte părţi. Aşa erau vremurile, nu aveai prea multe posibilităţi", ne-a spus Mihai Albu. Rămas orfan de tată la vârsta de 16 ani, designerul Mihai Albu a fost nevoit să muncească pentru a completa veniturile familiei. Ajutat de simţul artistic bine dezvoltat pe care îl posedă, el s-a axat pe activităţi artizanale, confecţio