Când mă gândesc la persecutarea creştinilor gândul mă duce automat la Nero sau la Diocleţian. În nici un caz nu asociez această sintagmă cu lumea contemporană, însă din păcate ar trebui. Ca orice altă religie, nici creştinismul nu face notă discordantă, iar în anumite ţări crestinii inca sunt vânaţi, arestaţi, maltrataţi.
Potrivit raportului fundaţiei creştine Open Doors pentru anul 2008 lista ţărilor în care creştinii sunt discriminaţi sau persecutaţi numără aprox. 50 de nume printre care Coreea de Nord, Laos, unele ţări musulmane (Iran, Yemen, Afganistan, Arabia Saudită, Somalia) sau hinduse (India).
În Iran şi Afganistan situaţia creştinilor se înrăutăţeşte cu fiecare an. Talibanii, spre exemplu, nu se dau în lături de la asasinarea musulmanilor care au trecut la creştinism, în cazul în care familia lor nu intervine. În Iran, sunt recunoscuţi oficial ca minorităţi religioase armenii şi sirienii creştini. Sunt persecutaţi însă musulmanii de origine care au adoptat apoi creştinismul ca urmare a unei alegeri personale. Victimele sunt maltrate şi trimise la închisoare pentru câteva săptămâni şi sunt eliberate doar contra unor amenzi consistente. În aceste ţări un musulman nu are dreptul să se convertească la creştinism şi în cazul în care fac acest lucru cad în oprobriul public şi îşi riscă libertatea sau chiar viaţa.
În capul listei se află de câţiva ani Coreea de Nord. Guvernul coreean asociază creştinismul cu Occidentul, aşadar represiunile sunt foarte puternice. Se estimează ca cca. 100 000 de creştini au fost deportaţi în lagăre de concentrare, unii fiind acuzaţi doar de faptul că…deţin o Biblie.
Mi se pare cutremător faptul că încă există atâtea locuri în lume unde nu ai dreptul să crezi în ceea ce vrei, să te rogi cui vrei şi să te închini cum vrei. Eu văd şi o să vad întotdeauna religia ca pe o alegere strict personală, care nu ar
