Petrecem mai mult timp la cumparaturile de Paste, decat intrebandu-ne de ce ne dau liber de la serviciu sa ne bucuram de Inviere. Statul secular stie!

Romanii au incredere in primul rand in cele sfinte, nu in propriile forte, isi taraie anul de la molfaiala de Craciun la molfaiala de Paste, iar bucuria si inchinaciunea pe burta goala echivaleaza cu un destin crunt. De ce sa-i strice bunatate de sarbatoare, retezandu-i singura constanta intr-o lume dominata de criza globala plina de variabile?

Ca prea tare a suferit poporul in dictatura ca sa nu se bucure de Nastere si Inviere asa cum se cuvine: cu chiolhanul pregatit sa inceapa, bumbisorul de Colebil in coltul mesei si plasa pregatita in clanta, s-o apuce de cum se redeschid magazinele.

Il iubim pe Dumnezeu si-l marturisim pe Iisus Hristos cu atat mai vartos cu cat avem ce pune in gura. Ne ingrijim sa nu ramana coltisor de stomac nemangaiat. Cu riscul sa apelam la paramedici ca sa ne bage furculita in gat, sa mai scoata din hrana spirituala, cucerim pisc dupa pisc.

Vezi la televizorul datator de speranta, care anunta reluarea programului de achizitii culinare luni la ora 10.00, cum pensionarul care a facut coada la CAR ca sa aiba ce pune pe masa joaca intr-o reclama la leacuri pentru digestie. Dupa o viata de privatiuni, papilele gustative se gudura, iar vilozitatile intestinale aplauda, marind, cu credinta in Inviere, capacitatea de absorbtie. O uzina intreaga lucreaza intru Domnul, de la primul ragait la ultima vizita la toaleta.

Si sleiti de puteri, cu colacul veceului imprimat inca vreo cateva zile in piele, ne intoarcem la munca. Suntem fericiti sa povestim cum am mancat pana ne-a tras ala micu de haina sa ne intrebe ce spune Enciclopedia Britanica despre coma, cum ni s-a terminat berea pe la 12 noaptea si am purces cu nefericire imprejurul blocului sa