De ce sunt avocaţii nemulţumiţi când veniturile lor din 2009 sunt sensibil egale cu cele din perioada de boom. „Forbes România“ a aflat ce se ascunde în spatele rezultatelor bune din avocatura locală de anul trecut.
Într-un an în care economia a scârţâit din toate sectoarele ei, fie ele ciclice sau neciclice, avocatura de business a performat neaşteptat de bine - la nivelul unui top zece provizoriu, calculat după încasări, scăderea este de doar 1%, până la 87 de milioane de euro.
Patru din primele zece firme de avocatură au raportat creşteri ale veniturilor, unele şi de peste 20% faţă de 2008, aşa cum e cazul la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii (TZA). Şi atunci de unde poate să vină nemulţumirea unora şi altora?
DINCOLO DE NUMERE
Cifrele, luate separat şi rupte din context, sunt incomplete. Datele financiare nu spun că pentru aceste venituri avocaţii au muncit mai mult, iar casele de avocatură au consumat mai multe resurse (umane şi materiale) pentru aceleaşi rezultate.
De asemenea, datele nu spun că în loc de anunţata (la începutul lui 2009) reducere a numărului total de avocaţi dintr-o firmă sau alta, multe case de avocatură s-au trezit, la finele anului, cu mai mulţi avocaţi decât la începutul anului trecut. Or, asta s-a întâmplat tocmai pentru că avocaţii de business au facturat în principal prin departamentele lor de litigii - această activitate devenind în criză principala direcţie strategică, cea care a umplut golul creat de căderea afacerilor imobiliare, sau fuziunilor şi achiziţiilor (M&A).
Ca să consolideze departamentele de litigii, managementul nu a putut să reprofileze mereu avocaţii de pe ariile de practică unde încasările scădeau. Asta pentru că puţini dintre ei aveau expertiză „la bară", în Instanţă. Sebastian Guţiu, managing partner al Schoenherr, confirmă ideea că avocaţii litigatori care au abordare de consultant sunt di
