Subiectul cenzurării artei este dezbătut pe larg în numărul din august 2009 al revistei Beaux Arts (Franţa) – cenzura aplicată din Antichitate şi până astăzi prin diverse metode şi asupra unor ramuri artistice diverse. O să încerc să vă fac un rezumat al ideilor discutate referitor la situaţia actuală în câteva ţări reprezentative.

Iran

Deşi Iranul nu era în capul listei, am hotărât să scriu prima dată despre situaţia de acolo având în vedere arestarea recentă a regizorului Jafar Panahi, cunoscut atât prin filmele sale premiate la Berlin, Cannes şi Veneţia, cât şi prin opoziţia sa faţă de regimul lui Ahmadinejad. Pentru artiştii iranieni, ţara lor este un teren minat. Şi nu doar pentru ei, ci şi pentru jurnalişti şi pentru militanţii pentru drepturile omului care sunt reduşi la tăcere. Statul controlează toate expoziţiile de fotografie, sculptură sau pictură. Deşi multe creaţii artistice iraniene au succes în străinătate, ele sunt cenzurate în Iran.

Cuba

Şi în Cuba un artist poate ajunge la închisoare fără să ştie măcar motivul pentru care a fost arestat. Tania Bruguera, o artistă cubaneză, remarca plină de amărăciune că în ţara ei cenzura nu mai e exercitată numai de Securitate, ci şi de prieteni sau mentori, sub forma de sfaturi amicale. Ea consideră totuşi că cenzura este şi un sacrificiu al cubanezilor pentru a păstra Cuba ca model de stat care se opune Statelor Unite.

Statele Unite

Dacă tot am ajuns la SUA…Statul nu poate să intervină asupra libertăţii de exprimare. Dar o face piaţa, uneori. În ultimul timp se remarcă vehemenţa unor grupuri religioase care nu sunt de acord cu sexul ca motiv în operele de artă. Pentru fundamentaliştii creştini cuvântul obscen are un sens mult mai larg decât cel din dicţionar. Muzeele refuză deseori expoziţiile care pot stârni controverse ( precum fotografiile lui Robert Mapplethorpe care expu