Pentru o zi, Laura şi Florian au redevenit turişti într-un oraş liniştit, unde le-au fost martori prietenilor Olivia şi Marcelo la starea civilă. Maraú se întinde de-a lungul unui râu, cu zeci de canoe, bărci şi pescari relaxaţi, care-şi trăiesc viaţa respirând aerul uşor sărat al râului, în timp ce alunecă, trăind clipa, pe luciul apei.
Căsătoriile la starea civilă sunt tot aşa de scurte şi impersonale şi în Brazilia, ca şi în România. Un judecător care îşi face treaba în maximum un minut şi treizeci de secunde: „Cutărică, tu vrei?" „Da." „Cutărico, tu vrei?" „Da." „Bun, super, sunteţi căsătoriţi, pupaţi-vă şi, după aceea, semnaţi aici!" Finalul ceremoniei. Iar sala de căsătorii este chiar mai urâţică şi mai plictisitoare decât aia de la Sectorul 4, din Bucureşti, unde ne-am luat cu acte eu şi Florian.
Cum de ştiu toate astea? Păi, am fost martorii căsătoriei civile dintre Olivia şi Marcelo, prietenii cu care împărţim casa lui Didier, în Piracanga. Olivia (33 de ani), vine din Spania, iar Marcelo (39 de ani) e brazilian. S-au căsătorit şi la Primărie, după ce au avut cea mai frumoasă şi specială căsătorie spirituală la care am asistat vreodată, chiar aici, în Piracanga.
Ne-au invitat pe mine, pe Florian şi pe Sasha să le fim martori, şi, uite-aşa, numele Laura şi Florian Câmpean apar în cartea de căsătorii a Primăriei din Maraú, alături de cuplul Olivia şi Marcelo Martin De Castro Cavalcanti De Souza.
Un loc liniştit
Cu ocazia asta specială am vizitat încă un „mini-orăşel" de pe lângă noi, Maraú. Mic, cochet, curat, total lipsit de agitaţia turistică din Itacaré, Maraú se întinde şi el de-a lungul unui râu, cu aceleaşi canoe şi bărci pescăreşti.
Pescari super relaxaţi îşi trăiesc viaţa respirând agale aerul uşor sărat al râului, în timp ce alunecă, trăind clipa, pe luciul apei. Ne plimbăm prin piaţa de legume şi fructe - munţi de
