“Auzi ma Doria da… hai, zi-mi tu mie, nu ca iti scrie altcineva textele? A? Cine ti le scrie? Sau doar ti le corecteaza cineva? Hai ma pissssiii, zi ma, ca sunt si io curioasa “
Am o amica buna care scrie la o gazeta (am mai multe de fapt) dar aceasta este extrem de curioasa. Ea si nu numai ea, ma tot sacaie de doua saptamani sa spun si cine scrie pentru mine si daca ma inspira cineva, daca altcineva raspunde in numele meu si daca ultima verificare e facuta de “un profi” (care … “profi”? ce verificare?).
Asa ca, iata, m-am decis sa va povestesc ce mai aud in utimele doua saptamani.
1. “Doria, auzi ma da’ nu-ti strica ziua aia care te comenteaza rautacios? Ca tu esti si cam nebuna, stiu ca pui tot la suflet”.
In primul rand ca majoritatea celor care simt nevoia sa spuna ceva, o fac intr-un mod normal, au totusi o autocenzura (mai ales ca mie, iti cam vine ca cititor sa-mi “tragi” niste injuraturi, stiu asta). Iar apoi, nu, nu-mi strica nici o zi. M-am aprins intr-un rand, poate doua, dar mi-a trecut repede. Nu cred ca ar mai putea sa-mi strice ceva sau cineva (poate doar o problema serioasa, grava de sanatate) o zi din viata pentru ca ziua cea mai trista s-a consumat deja, am scris despre asta. Si in plus, am o sursa de iubire in inima, un gand anume ma tine frumoasa si bucuroasa in fiecare zi. Iar in lumea virtuala, posibilitatea ca oameni sa manance galusca cu prune iar ambalajul sa –l arunce inspre scriitor (cel care scrie) este foarte mare. Totul are un pret!
2. “De ce scrii numai despre sex ? Nu crezi ca ar trebui sa scrii mai mult despre tine? Sau ti-e frica ca nu citeste nimeni ce scrii acolo daca scrii despre tine ? Ce e asta, sex si iar sex?”
Acesta este un barbat, un om tare misto care ma indrageste mult. Meseria lui e sa taie oameni, sa-i vindece, sa-i reaseze pe niste coordonate normale de viata. La inceput nu ci
