În cimitirul ortodox din comuna Iloviţa, judeţul Mehedinţi, lăutarii sunt la mai mare căutare decât preoţii. Enoriaşii ale căror rude au trecut în lumea celor drepţi dau bani grei lăutarilor, cărora le cer să interpreteze câte o sârbă sau o horă pentru cei trecuţi în lumea celor drepţi.

Conform tradiţiei pe care o respectă cu sfinţenie, în a doua zi de Paşte fiecare familie merge cu lăutari şi cu un preot la mormintele rudelor moarte. Şi anul acesta, muzicanţii s-au plimbat de la o groapă la alta, rudele au dat dedicaţii, iar cimitirul a răsunat de doine, de cântece de voie bună sau de manele.

Tradiţia horelor pentru morţi nu face casă bună cu orânduielile bisericeşti, însă preoţii se arată înţelegători faţă de obiceiurile locului.

„Mesajul Învierii trebuie să ajungă şi la cei morţi, este o datorie din partea noastră să mergem la cimitir să îi pomenim pe cei care nu mai sunt. Muzica este de origine laică şi, chiar dacă nu este propăvăduit de biserică, oamenii păstrează tradiţia şi vin a doua zi de Paşte la cimitir să dea dedicaţii muzicale pentru cei care nu mai sunt“, a declarat Petre Rozalian, preot în Iloviţa.

După ce îşi plâng morţii, localnicii îşi aduc aminte ce melodii le plăceau acestora.

„Vreau să dau de pomană o horă pentru tata Fănică, pentru că i-a plăcut muzica. Datorită viceprimarului am păstrat acest obicei de a fi alături de cei dragi care au plecat de lângă noi“, a spus Petre Lungu, localnic din Iloviţa.

În acest an, trupa de lăutari care a mers de la un mormânt la altul a fost condusă de însuşi viceprimarul comunei, Petre Ţinică, acesta cântându-le morţilor la trompetă.

„Respect cu sfinţenie această tradiţie de la tatăl meu şi de la bunicii mei şi o voi ţine mereu. Chiar dacă este criză, oamenii au venit la cimitir, în număr mai mic ce-i drept. Se spune că muzica ajunge şi la cei morţi... Nu ştiu cât e de adevăra