Ba nu merge fara soare! Asa nu mai merge! Si ar fi foarte tare daca am putea da ultimatum vremii. Sa fie dupa cum “ne tuna” noua. Dar pentru ca nu se poate, n-avem ce face si ne conformam acestei primaveri obosite si intarziate! Degeaba mai dau pomii in floare dupa ce ti-ai ros unghiile cu nasul lipit de geamul inghetat trei luni infioratoare.
Groenlanda s-a mutat aici. Si pinguinii! Sunt peste tot: ne lovim de ei pe trecerea de pietoni, se baga in fata la coada de bilete, ne fura bomboanele, ne desperecheaza sosetele si adesea ne iau locul in autobuz. Si le place aici tocmai pentru ca e frig si bine.
Azi m-am trezit in noiembrie. Ploaia lovea furioasa geamul, vantul suiera pe la colturile casei, iar rafalele mai puternice trosneau storurile puternic, doar doar va reusi haosul sa ma ridice din asternutul necuviincios de confortabil. Nici macar mult iubita cafea de dimineata n-a mai avut acelasi gust si farmec. Gri-ul de afara ma invadase. Cafeau era amara, pisica neprietenoasa, iar oglinda nepoliticoasa cu chipul meu. Pana si parul se rascula rebel in fata unei zile innorate.
Am fost nevoita sa scotocesc prin cutiile cu hainele groase in care inghesuisem cu multa speranta toate gandurile negre ale gerului de asta iarna. Puloverul necesar era sifonat, camasa neplacuta, iar blugii mai grosi, deja tociti de cizmele inalte.
Cearcane adanci mi-au brazdat chipul si incruntarea specifica unei zile reci s-a instalat confortabil pe fata. Inarmata cu umbrela veche, dar sanatoasa am indraznit sa calc spre lumea aflata dincolo de fericirea mea, adica simplu, am iesit afara. Si da-i si lupta!
Ma ancorez bine de umbrela umflata de vant si in disperarea de a-mi pastra hainele curate, am ocolit o balta. Slalomul printre peticele murdare de apa nu mi-a adus niciun succes. Un sofer zelos mi-a asigurat un nou model pentru pardesiul pe care-l speram
