Bucureştiul a fost ticsit de blocurile lui Ceauşescu, astfel că blocurile-turn din ultimii ani s-au înălţat pe unde au apucat. De obicei, pe unde s-au făcut mişmaşuri cu retrocedările sau şmecherii cu spaţiul public.
Din amplasarea lor împotriva celor mai elementare norme de urbanism şi ale regulilor din domeniu rezultă că unele dintre aceste construcţii s-au ridicat pe comisioane sau şpăgi date unor consilieri de primărie sau arhitecţi cu drept de decizie. Altfel, în Capitală, respectând reglementările privind distanţa faţă de clădirile din jur şi "dreptul la însorire" al vecinilor imediaţi, nu se puteau construi decât în câmp.
În buricul Capitalei, foamea de spaţiu, chiar pe vremuri de restrişte, face victime. Este explicaţia faptului că multe dintre blocurile mamut răsar pe spaţii meschine, iar clădirile, adeseori, să recunoaştem, veritabile bijuterii arhitectonice, vârfuri ale tehnologiei secolului, răsar ca măgarii între oi.
Numai că, în condiţii de maximă înghesuială, clădirile cu pricina iau lumina apartamentelor din blocurile vecine. Dată de Dumnezeu şi lăsată de urbanişti prin legi încă de pe vremea dictaturii.
DUBAIUL DIN BARBU VĂCĂRESCU
Strălucită realizare a arhitecturii contemporane locale - Eurotower , blocul de vizavi de ICPE, Bd. Lacul Tei colţ cu Barbu Văcărescu, poate fi apreciat în splendoarea sa doar de la câteva sute de metri. Pe care nu-i are. E vorba despre perspectivă. Perspectiva care l-ar pune în valoare. Privit de la poale, te striveşte. O măgăoaie din care nu înţelegi nimic. Te enervează. Îţi vine să-ţi bagi picioarele în ea de arhitectură, dacă asta mai e meserie. Dar dacă ar avea spaţiu în jur şi ar respira, Eurotower s-ar integra între minunile lumii din Dubai, Brazilia, Paris sau aiurea.
Pe Strada Barbu Văcărescu, băgat în sufletul unui bloc cu zece etaje, Eurotower ar străluc