Intalnirea de la sfarsitul saptamanii trecute din redactia ZF dintre ministrul finantelor Sebastian Vladescu si intreprinzatorul Dan Sucu s-a desfasurat conform asteptarilor.

Omul de afaceri a cerut restructurare la stat, taierea salariilor si majorarea investitiilor. Ministrul i-a raspuns ca este de acord ca statul trebuie sa restructureze, dar trebuie gasita o cale pentru a nu produce tulburari sociale, pentru ca 50.000 de oameni in strada ar distruge echilibrul social si automat si pe cel economic.

Nimic nou pana acum. Este evident ca politica actualului guvern este doar de a amana taierile dure in speranta ca poate economia isi revine. Cu pretul majorarii deficitelor si deci a datoriilor. Nu o facem numai noi. Au facut-o in 2009 si o fac americanii, englezii, francezii, austriecii, grecii, in general tot Vestul. Deficite bugetare care altadata pareau de cosmar, de 8-10% din PIB, au trebuit sa fie acceptate.

Scaderea veniturilor statului a fost prea brusca pentru ca aceia platiti din bani publici sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa-si ajusteze asteptarile mai jos.

Altceva a fost surprinzator. Sub presiunea evenimentelor curente, a incasarilor la buget mai reduse decat estimarile, a bombardamentelor dinspre Parlament cu proiecte de legi inaplicabile, agenda discutiei nu a reusit sa depaseasca temele zilei.

La un an si sase luni de la caderea Lehman Brothers, care pentru Romania a marcat debutul crizei, intrebarea vitala este de fapt nu cum ne descurcam maine, ci cum ne descurcam poimaine.

Adica este clar ca traim si maine, din credite, dar problema este: ce facem in viitor? Unde ne ducem?

Epuizata dupa un an de perfuzie cu bani de la FMI, economia romaneasca este in fata unei dileme cruciale - se poate baza doar pe export pentru revenire sau numai relansarea consumului poate readuce cresterea economica?

Si daca doar