Are 31 de ani şi este singurul profesor de sport din Mureş care predă „săritura cu prăjina". Acum se mândreşte cu trei sportivi „de top".

Cristian Graur s-a născut, a copilărit şi a crescut în Mureş. Până la vârsta de opt ani a fost crescut de bunici, ceea ce i-a format un sistem sănătos de valori. În clasa a IV-a a dat examen la Şcoala Sportivă din Târgu-Mureş şi a fost acceptat. „Primul meu antrenor a fost George Buclea, iar după un an am intrat pe mâna lui Szabo Francisc, cel care m-a iniţiat în săritura cu prăjina. Îmi aduc aminte că în primii ani am fost cam slăbuţ aşa că a trebuit să muncesc dublu faţă de ceilalţi colegi", povesteşte mureşeanul.

După muncă şi răsplată

Din clasa a IX-a au venit şi primele rezultate. „Trecuseră aproape cinci ani de muncă şi trebuia să apară şi o recompensă. Am avut-o: medalia de bronz la Campionatele Naţionale de juniori, fapt pentru care am început să muncesc şi mai mult", spune Cristi. De altfel, în timpul liceului a obţinul mai multe performanţe şi medalii. Toate aveau să culmineze în ultimul an când a obţinut aurul la juniori, seniori şi tineret. Imediat după terminarea liceului, Cristi Graur şi-a încercat norocul la Univeritatea Babes-Bolyai, dar nu a fost acceptat.

Dacă anul 1998 i-a adus decepţia eşecului la examenul de admitere, acelaşi an avea să-i aducă şi cea mai mare performanţă. „După ce m-am antrenat un an, am mers la Istanbul la Balcaniadă unde mi-am bătut propriul record şi cu 4 metri şi 80 de centimetri am ieşit vicecampion", îşi aminteşte Cristi.

În anul următor a intrat la facultate unde nu a reuşit să se acomodeze. „Trebuia să am performanţe pentru că de asta depindea cazarea şi masa, dar în acelaşi timp trebuia să mă ocup şi de şcoală şi nu am reuşit să le fac pe toate. Aşa că performanţele mele au început să scadă până la un nivel mediu", spune Cristi. În cele din ur