Tanti Mărioara coase câte trei luni la o singură cămaşă de Albior sau Roşior, pe care o împodobeşte apoi cu câteva mii de paiete.
Îşi trăieşte viaţa cu acul de cusut în mână. S-a angajat de tânără la fabrica de tricotaje din Braşov şi timp de 20 de ani a fost un exemplu pentru toate colegele ei de serviciu.
„Cât am lucrat acolo am luat în fiecare an medalia de «Fruntaş în producţie», iar după cinci ani consecutiv am primit «Medalia Muncii»", se mândreşte femeia. Era cea mai apreciată muncitoare din fabrică, însă elanul i-a fost înfrânat în scurt timp de unul dintre şefi.
„La un moment dat, a venit o ingineră nouă care ne-a băgat pe toţi în aceeaşi oală, nu a ţinut cont că eu lucram mai mult decât restul colegilor. Şi atunci m-am supărat foarte tare şi mi-am dat demisia. Soţul s-a bucurat foarte mult pentru că el niciodată nu a vrut să mă lase să merg la serviciu", îşi aduce aminte tanti Mărioara.
Mii de paiete pe o cămaşă
Nu a regretat nicio clipă că s-a lăsat de serviciu. A stat acasă şi şi-a crescut cei doi copii. În restul timpului a cusut cămăşi pentru juni. „Soţul meu a primit o cămaşă în 1965 de la tatăl meu, care o avea de la bunicul lui. Era foarte veche, aşa că m-am apucat să îi fac una nouă. Aşa am început să fac cămăşi pentru Albiori", spune femeia. Nu-i lucru uşor să coasă ore întregi la un costum. Cămăşile şi fustele junilor sunt făcute din etamină pe care trebuie cusute mii de paiete din tablă. „Nu ştiu exact câte paiete sunt, nu le-am numărat niciodată. Sute, mii... nu am idee. Doar fusta e făcută din trei părţi, vă daţi seama câte intră", explică femeia.
Lucrează trei luni la o cămaşă
Pentru Mărioara Bogdan cusutul e cea mai mare pasiune, aşa că nimic nu i se pare dificil sau obositor. „E o muncă migăloasă, dar mie îmi place, mă linişteşte. Cos câte patru-cinci ore pe zi, fără să mă ridic de pe scaun. Un singu
