În urmă cu exact un an ajungeam acasă, la Bucureşti, întorcându-mă de la Chişinău. Plecasem de dimineaţă, cu echipa Realitatea tv, după dezamăgirea rezultatelor alegerilor care avuseseră loc cu o zi în urmă, în Republica Moldova, după o noapte nedormită. Exit-pollurile ne înecaseră, nouă şi colegilor moldoveni, speranţa unei schimbări peste Prut, iar rezultatele parţiale ne adânciseră în resemnare. După ce tinerii din Moldova, în marea lor majoritate, ne spuseseră că ei nu vor rămâne în ţară dacă vor câştiga din nou comuniştii, perspectivele Moldovei păreau sumbre.
Cum în seara de duminică, 5 aprilie, la anunţarea exit-pollurilor, nu se întâmplase nimic, nu ieşise nimeni în stradă, nici a doua zi dimineaţă, deciseserăm că nu mai avem de ce să rămânem în Chişinău. Aşa că am plecat.
Când am ajuns acasă, însă, am aflat că, după ce aflase rezultatele, populaţia ieşise în stradă, spre seară. Prea târziu pentru noi, care şi-aşa intraserăm cu greutate în Republica Moldova, cu o săptămână în urmă. Aşa că nu am putut relata de la faţa locului, pentru Cotidianul, ziarul pentru care lucram atunci, “evenimentele” din Chişinău. Spuneţi-le cum vreţi: revoltă, revoluţie, evenimente. Au început pe 6 seara, iar pe 7 miliţia comunistă îmbrăcată în civil intervenea cu brutalitate. Atunci a murit Valeriu Boboc. Iar despre crime, bătăi, violuri, încarcerări ilegale, puteam afla doar de pe Twitter (sub hashtagurile #pman – Piaţa Marii Adunări Naţionale – şi #Chişinău) şi de pe câteva siteuri, între care şi unimedia.md.
Iată că acum, după un an, moldovenii îşi pot confrunta torţionarii. Procuratura l-a reţinut pe presupusul vinovat de moartea lui Valeriu Boboc, scrie unimedia.md. O şansă pe care noi nu am avut-o. Ne întrebăm şi acum cine erau “teroriştii” de acum 20 de ani. Dar moldovenii vor avea, poate, mai multă înţelepciune în a trata prima revoluţie Twitter decât