În condiţiile în care judecătorii se plâng de ani buni de supraaglomerare, anul acesta se aşteaptă o nouă explozie a proceselor având ca obiect litigiile de muncă. La 31 august 2009, U.C., fostă angajată într-un salon cosmetic din Iaşi, a depus la Tribunalul Vaslui o contestaţie privind decizia de concediere din 28 iulie, cerând anularea hotărârii, reluarea locului de muncă deţinut anterior şi plata salariilor neachitate de la data desfacerii contractului până la r

În condiţiile în care judecătorii se plâng de ani buni de supraaglomerare, anul acesta se aşteaptă o nouă explozie a proceselor având ca obiect litigiile de muncă.

La 31 august 2009, U.C., fostă angajată într-un salon cosmetic din Iaşi, a depus la Tribunalul Vaslui o contestaţie privind decizia de concediere din 28 iulie, cerând anularea hotărârii, reluarea locului de muncă deţinut anterior şi plata salariilor neachitate de la data desfacerii contractului până la reintegrarea pe post. Cum însă angajatorul face dovada că U.C. fusese văzută lucrând şi pentru un alt salon, încălcând astfel clauza de fidelitate, Curtea îi dă, prin urmare, dreptate şi, pe 11 februarie 2010, respinge contestaţia fostei angajate. Chiar dacă pare o situaţie la limita ridicolului, cam aşa arată cele mai multe din zecile de mii de procese aflate pe rolul secţiilor civile din instanţele de judecată, bombardate cu asemenea dosare în ultimii doi ani.

Faptul că a fost nevoie de o jumătate de an pentru rezolvarea unei speţe ca aceea de mai sus este relevant şi în contextul în care operativitatea judecătorilor a scăzut semnificativ în acest interval. De pildă, dacă magistraţii Secţiei a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti încheiau anul 2007 cu o pondere a dosarelor soluţionate de 94,4%, un an mai târziu, proporţia cădea până la 66,7%. În 200