Scrie şi pe plăcuţa de la intrare: Târgovişte – oraş martir. Aici s-a terminat poate revoluţia, dar la cum arată străzile ai zice că e încă un război în plină desfăşurare.
Dacă eşti turist (culmea!) sau pur şi simplu în trecere, vei crede că fosta cetate şi capitală e captivă în Evul Mediu. Intrarea dinspre Bucureşti e o ruşine. Gropi, cratere, crăpături, plombe sparte iar gropi, iar cratere etc. Străzile oraşului păstrează şi ele tradiţia şi-l trimit pe şofer direct la istorie şi la vremurile când nu se inventase asfaltul. Nu exagerez! Ruinele Curţii Domneşti sunt umilite de ruinele unei infrastructuri dezastroase.
Am fost de sărbători acasă, prin Târgovişte şi mi-am găsit oraşul înfrânt şi cufundat într-o uriaşa groapă din carosabil. Străzile şi străduţele nu mi-au mai fost prietene cochete, care să mă îmbie la promenadă ci balauri cu 7 capete şi dinţi de beton. Aceşti balauri m-au atacat şi-au vrut să muşte cu cruzime din autoturism. A fost groaznic!
Repet, nu exagerez! Sper că îmi este îngăduit strigătul şi bine înţeles gestul de patriotism local. Simt nevoia să va avertizez şi, în 10 rânduri, să-mi plâng oraşul natal de milă. E oraş martir, măcinat de-o boală de care nu suntem străini.
Scrie şi pe plăcuţa de la intrare: Târgovişte – oraş martir. Aici s-a terminat poate revoluţia, dar la cum arată străzile ai zice că e încă un război în plină desfăşurare.
Dacă eşti turist (culmea!) sau pur şi simplu în trecere, vei crede că fosta cetate şi capitală e captivă în Evul Mediu. Intrarea dinspre Bucureşti e o ruşine. Gropi, cratere, crăpături, plombe sparte iar gropi, iar cratere etc. Străzile oraşului păstrează şi ele tradiţia şi-l trimit pe şofer direct la istorie şi la vremurile când nu se inventase asfaltul. Nu exagerez! Ruinele Curţii Domneşti sunt umilite de ruinele unei infrastructuri dezastroase.
Am fost de sărbători acasă, pr
