Ideea acestui text mi-a venit inainte de Paste, cand, una din fetele mele, cu un cocktail fara alcool intr-o mana, cu fiica-sa in cealalta si cu telefonul la ureche imi spunea cu voce tare dorind parca (inconstient) sa ne auda toata cafeneaua: “auzi fata, si cum vrei tu sa traiasca un om ca el viata ta de 33 de ani? Ce tot insisti cu “nu exista lucruri intamplatoare?” Zi tu, ca prea le stii pe toate!”
M-am simtit extrem de prost, prin urmare, am ales sa tac, convinsa fiind ca, daca o sa vorbesc si o sa dau o replica, ma voi avanta intr-o discutie care se va termina cu scantei. Insa ea a continuat (pentru ca e o catza, sau o tzata daca vreti, dar eu m-am obisnuit cu “tzatismele” ei): ”tu chiar nu intelegi cum se simt oamenii in prezenta ta uneori, nu?”
Asadar: ce diferenta de varsta poate fi considerata acceptabila si tolerata (nu numai de societate, dar si de catre familie, prieteni, colaboratori; pentru ca n-o sa-mi spuneti acum ca daca ea are 50 de ani si el 30 nimeni nu se uita stramb, pentru ca nu va cred) intre doi parteneri? 10 ani? 20 de ani? 35 de ani? Dar de 40 de ani ce spuneti?
Cata incredere in tine insuti si cata doza de inconstienta iti trebuie ca barbat sa intemeiezi o familie cu o femeie mai tanara sa zicem… cu 35 de ani? Dar ca femeie? Ce autoevaluare in urma careia sa-ti dai zece plus pe toate planurile te poate determina sa te aventurezi intr-o legatura cu un barbat cu 20 de ani mai tanar?
Fact. Diferentete de varsta dintre parteneri nu sunt deloc bolnave, nici de compatimit, nu tin neaparat de niste interese materiale (ma includ si pe mine in aceasta categorie), nu sunt nici macar niste subiecte adevarate de comentat. Nimic din toate acestea.
Barbatii care cauta partenere mai tinere, nimic nou sub soare, nu se regasesc in varsta scrisa in buletin, pur si simplu nu inteleg cum de au ajuns la 65 de ani dar arata, se s
