Cum litoralul românesc este groaznic și deplorabil, la vară îmi duc familia la mare în Turcia. Eu știam că pentru a căra și copiii peste graniță trebuie să-i trec pe pașaportul meu. Când m-am interesat ce acte îmi trebuie am avut parte de o surpriză: acum copiii au nevoie de pașapoartele lor.
Prima parte: ideea proastă
Nu știu care este adevăratul scop al mișcării dar mie îmi suna a încă o modalitate penibilă de a stoarce bani. Pentru pașaportul copilului ai două opțiuni: 1. pașaport temporar, valabil un an, 212RON (include o taxă suplimentară de urgență obligatorie); 2. pașaport electronic, valabil 3 ani, 266 RON. Pentru cererea de pașaport trebuie să se prezinte ambii părinți cu copilul în brațe la ghișeu.
Partea a doua: implementarea dezastruoasă
Felul în care funcționează povestea asta e rețetă sigură de scandal:
În București cererile se fac într-o clădire pe străduța Nicolae Iorga, deci loc de parcare ioc. Te descurci cum poți și te rogi să mai găsești mașina acolo când te întorci. Te bazezi pe faptul că hingherii de mașini nu au loc să se desfășoare.
La locul faptei găsim, evident, coadă. Sunt două ghișee dedicate copiilor unde treaba merge foarte greu, între 15 minute și o oră de persoană, în funcție de cum are chef SISTEMUL să se blocheze. Și de obicei are chef de blocat.
Bun, acum vă dați seama ce atmosferă e într-o sală în care trebuie să stea copiii la coadă cu orele? Plânsete, țipete, nervi întinși. “Mami, hai acasă!”, “Tati, fac pipi!”, “Eu nu fac pipi aici că pute!” (chiar pute!!!). Sună telefoane: “Da, șefu, e coadă, s-a stricat SISTEMUL, vin imediat ce reușesc să-i fac poza… nu știu cât mai durează… da, trebuie să fim amândoi!”
Dincolo de ghișeu funcționarele au și ele nervii întinși la maxim: un calculator care se blochează non-stop (aka SISTEMUL), copii care urlă pe hol și bat nervoși în geam, părinți ist