Azi-dimineaţă, în timp ce mergeam spre Turnul Croitorilor să văd expoziţia itinerantă “Roma şi Germanicii – Fapte şi portrete pe monede şi medalii romane”, mi-am adus aminte de o întâmplare amuzantă din viaţa mea de ziaristă. Nu ştiu de ce mi-a venit în minte. Probabil creierul meu încearcă să scoată la iveală părţile bune din perioada în care lucram, să mă motiveze astfel încât să pornesc în căutarea vreunui job. Fără succes strădaniile lui, dar istorioara pe care mi-a amintit-o merită povestită.

Era în februarie 2007 şi, pe atunci, lucram la Evenimentul Zilei, ediţia de Transilvania. De cu seară aflasem, “pe surse”, că Ingvar Kamprad, proprietarul concernului IKEA şi cel mai bogat om din Europa conform Forbes, se afla într-o vizită discretă în România, la unii dintre furnizorii pe care compania dumisale îi are pe aici. La vremea aceea, erau vreo 40 de furnizori, astăzi nu ştiu câţi mai sunt.

Unul dintre aceştia era la Huedin, aproape de Cluj, ca urmare, a doua zi cât mai de dimineaţa trebuia să fiu la fabrica respectivă împreună cu fotoreporterul nostru, Călin Ilea, în intenţia de a obţine un interviu de la celebrul Kamprad. Din câte ştiam, până atunci, niciun ziarist român nu reuşise să îi ia vreun interviu. Zis şi făcut. A doua zi m-am trezit cu chiu, cu vai, la 6.30 (urăsc să mă trezesc la astfel de ore!), mi-am făcut buimacă duşul şi tot buimacă am tras rapid pe mine nişte blugi şi un pulover, şi am tăiat-o spre Huedin.

Peste o oră eram în faţa fabricii. L-am rugat pe portar să ne facă legătura cu directorul, iar acesta a venit să discute cu noi. “Da, este o delegaţie de la IKEA în fabrică, dar domnul Kamprad nu a venit”, ne-a spus el amabil. Cum angajaţii fabricii nu dădeau semne de agitaţie, ci erau extrem de relaxaţi, plimbându-se alene prin curte, iar maşinile din parcare nu erau de lux, aproape că ne-a venit să credem asta. Nu exista ni