### Avram îşi priveşte toate evoluţiile pe DVD şi spune că "dacă n-aş face-o, sînt convins că n-aş progresa. Descifrez tot ce arbitrez cu stop cadru"
### Marius a recunoscut că "un moment dificil şi uşor jenant pentru mine nu s-a petrecut la un meci de fotbal, ci atunci cînd pe un zid din FRF am fost măsurat cu ruleta"
Marius Avram are cea mai bună cotă între arbitrii români. Povestea lui surprinde plăcut şi pare că ridică ştacheta valorii printre "centralii" din Liga 1. El susţine că-l are ca model pe celebrul arbitru francez
31 de ani şi 1,75,3 metri. Brunet. În timpul meciurilor aleargă semeţ. Cu pieptul în faţă. Poate ca să pară mai înalt. Le zîmbeşte jucătorilor chiar şi cînd le arată cartonaşe. Are siluetă pirpirie, dar fermă. E respectat de jucători. Băiatul duce două poveri. Prima că e arbitru în România. Cealaltă că se numeşte Avram: "băiatul lui tata". Marius Avram a rupt însă bariera asta. Probabil că e singurul arbitru din acest moment despre care se vorbeşte cel mai puţin la negativ.
Nu trebuie să ne ferim de ierarhii. Ele fac să crească valorile. Avram e numărul unu dintre arbitrii români de azi. "Nu cred că sînt. Dar dacă ar fi aşa, ar fi valabil pînă la primul meci la care greşesc grav!", se alintă tînărul cînd aude afirmaţia asta. Nu s-a uitat nici în stînga, nici în dreapta şi ca un cal ambiţios de povară susţine că vrea să-şi ducă visul pînă la capăt. Povesteşte cum a plecat pe drumul ăsta, cum a ajuns aici şi ce vrea să devină. E o altfel de istorisire. Citiţi-o în dialogul din aceste pagini!
"Cel mai bine arbitrez în condiţii de stres"
- Eşti un tînăr bogat? Conduci o maşină scumpă, un Audi A5.
- Sînt sincer. Eu, dacă mîine n-aş mai putea să arbitrez dintr-un motiv, să zicem că mi-am rupt un picior, nu mor de foame. Dar ar fi groaznic pentru că mi-aş pierde pasiunea.
