În ciuda unor încercări de reabilitare, literatura “feminină” a fost şi rămâne undeva în anturajul canonului masculin, dar despre abordarea eronat-sexistă, încurajată tocmai de încercările de reabilitare venite din această zonă, poate cu alt prilej. Contează ce se scrie, nu dacă are fustă sau sex incert.
Am descoperit întâmplător pe net, în revista Elle, un interviu cu scriitoarea Cecilia Ştefănescu, pe care mărturisesc că o pierdusem după “Legături bolnăvicioase”, romanul ecranizat de Tudor Giurgiu. Este tot scriitor, deja i-a apărut cea de-a doua carte, “Intrarea soarelui”, şi promite să răspundă şi pe viitor la fel la întrebarea “Cu ce te ocupi?”, chiar dacă riscă priviri zeflemitoare. Redau câteva pasaje din interviu.
Despre condiţia scriitorului
“Cred ca pentru mine literatura, in primul rind, e o profesie. Asa cum se duc unii la serviciu in fiecare zi, asa ma asez si eu in fata calculatorului. Nu cistig din literatura, nu traiesc din ea atit cit sa ma sustin, dar e meseria mea. Daca cineva ma intreaba pe strada „Cu ce te ocupi?”, eu zic ca sint scriitor. La maternitate asta am spus, cind a trebuit sa completez rubrica „ocupatie”, iar asistentele s-au uitat suspicioase la mine. Revenind, probabil ca ai dreptate: scriitorii, in general, sint oameni cumva, nu neaparat razvratiti, dar neadaptati. Sint niste marginali. Asta la inceput. si probabil ca esecul, foarte rar marturisit, consta in faptul ca, pe masura ce trece timpul si devin cunoscuti, se deplaseaza pe nesimtite de la margine catre centru. La fel cum avangarda, un curent literar autodistructiv, a ajuns azi in muzee. Insa cui nu-i place puterea, fie ea si simbolica? si eu sint victima ei, chiar daca notiunea de putere se traduce, in cazul meu, printr-o pereche inutila si frumoasa de pantofi…”.
Despre prejudecăţi
“Ma refeream mai mult la prejudecati literare. Liter
