Naivii, inclusiv cei din Banca Naţională, cred că băncile (străine, căci altele nu prea sunt) din România îşi reglează politicile de dobânzi şi de curs după măsurile adoptate de Banca Naţională. A crede aşa ceva este chiar o naivitate.
Băncile comerciale din România - străine fiind - sunt ghidate, după cum este şi în firea lucrurilor, de propriile interese, care nu au decât o mică legătură cu cele ale României. Subsidiarele din România ale băncilor străine - tot după cum este şi în firea lucrurilor - nici măcar nu se supun propriilor interese apărute în condiţiile specifice locale, ci urmează politicile stabilite pentru ele de mamele lor din afară (în cazul în speţă, staff-uri şi acţionariat din Vestul european), în cadrul unor strategii pe ansamblul reţelelor lor internaţionale.
Ce a putut face Banca Naţională împotriva acordării fără noimă de către băncile străine din România a unor credite de consum (inclusiv cu buletinul) pe bani străini aduşi în ţară tocmai pentru acest scop, baza delirului care a condus, în numai câţiva ani, economia la dezarticulare şi completă vulnerabilitate?! Mai nimic cu efect! Ceva tânguieli ale Băncii Naţionale, ceva recomandări de a nu se mai contracta credite în valută pentru evitarea riscului valutar şi cam atât! Delirul a continuat până când mamele din Occident ale băncilor străine din România au găsit nimerit!
Ce a putut face Banca Naţională când staff-urile din Occident au decis să oprească morişca finanţării pentru extinderea subsi-diarelor bancare din România?! Nimic efectiv! Doar să umble cu jalba pe la staff-urile res-pective să nu cumva să-şi reducă expunerea financiară pe România a subsidiarelor
respective şi, în mod absolut jalnic, să accep-te a se împrumuta statul român de la FMI ca să pună la dispoziţia acestor bănci finanţarea ce le fusese tăiată de către mamele lor!
Ce a putut face Banca Na
