"Însemnări dintr-un bordel turcesc", cartea de debut a irlandezului Philip O'Ceallaigh, publicată la Pinguin, descrie în detalii realiste acute şi în egală măsură empatice sărăcia şi lipsa de speranţă din anii cei mai grei ai României - a doua decadă a deceniului 9. Or, comparată cu recesiunea din acele timpuri, criza economică de acum e floare la ureche, spune scriitorul irlandez.

„Cunosc România din ʹ95, iar românii sunt obişnuiţi cu recesiuni mai lungi şi mai adânci decât aceasta, care, prin comparaţie, e mică şi blândă. Recesiunea asta mică vine după o perioadă de creştere în care s-au schimbat multe, mai ales sub aspectul aşteptărilor şi speranţelor. Generaţia tânără este în general optimistă, deschisă la viitor şi în conti¬nuare foarte adaptabilă. Însă e clar că societatea românească s-a schimbat şi nu se va întoarce înapoi."

Scriitorul irlandez, care a călătorit şi a muncit prin toată lumea, a venit în România în 1995 cu un rucsac, iar în 2000 a decis să se stabilească aici, cumpărându-şi, cu 5.500 dolari, o garsonieră la ultimul etaj al unui bloc decrepit din Titan. Philip O' Ceallaigh consideră recesiunea economică de acum „floare la ureche" pe lângă aceea din deceniul 9. „Recesiunea nu afectează munca mea deloc. Scriu la fel ca înainte - securitate financiară n-am avut niciodată. Chiar dacă am doar 200 de euro în cont, frigiderul şi congelatorul sunt pline, primesc vin şi ţuică de la ţară, de la părinţii prietenei mele, şi mă simt foarte bine, pentru că am unde să locuiesc şi nu am datorii. Văd recesiunea asta - atât aici, cât şi în Irlanda - ca pe un lucru sănătos, aşa cum e orice întâlnire cu realitatea. Pe scurt, ca un fel de a ne reaminti că e mai bine să trăim modest în prezent decât să ne agităm să cumpărăm viitor cu credit."

La fel ca O'Ceallaigh, DJ-ul şi jurnalistul englez Tom Wilson a ajuns în România ca „backpacker", turist t