Principalele “Piete” din Bucuresti sunt urate. In alte capitale europene, daca iesi cam la orice gura de metrou din zonele centrale, dai fie peste o statuie, o opera, un tramvai vechi de 100 de ani, o fantana arteziana sau macar un mim simpatic. Piata Universitarii e banala, aglomerata, Teatrul National e o cladire mare si atat, cladirea Universitatii e neingrijita, iar poluarea poti s-o tai cu cutitul. La Unirii din nou aglomeratie, ciorapi cinci la zece mii sau poate vrei servetele sau niste bureti de bucatarie. Daca ridici ochii spre impunatoarea arhitectura, dai de niste reclame mari si oribile. Daca e vara si te orientezi bine, ai o panorama de fantani arteziene ce servesc drept covor rosu ud pana la Casa Poporului. Dar frumusetea nu e tocmai evidenta. La Victoriei treaba e putin mai aerisita, dar Doamne fereste sa (din nou) ridici ochii din pamant. Cladiri gri, masive, prafuite, iar pe ele uitate cateva reclame care nu intra deloc in decor.
Ceea ce ma aduce la: se poate si altfel. Primaria ne-a dezamagit demult, ne-am lamurit ca centrul vechi n-o sa fie renovat in veci, ca n-o sa avem un oras frumos prea curand pentru ca pur si simplu nu exista vointa in sensul asta. Dar privatul ce face? Am dat azi peste niste panouri publicitare savuroase. Si imediat m-am gandit la publicitatea de pe strazile din Bucuresti. In general, iti zambeste cineva “garantat Vanghelie” sau PSD-ul te cheama in randurile cotizantilor. Sau Leonardo di Caprio si Kate Winslet se uita gales la tine de dupa un… fier de calcat. Incantator. Sau ceva… o bere, nu tin minte ce era cu ea. Daca panoul arata asa, sigur mi-as fi amintit si v-as fi povestit.
Daca nu vedem pe strazi, macar pe net sa ne clatim ochii.
Si preferata mea, reclama la Kill Bill2:
Sursa poze: streetlevel.com. Mai multe panouri originale aici. ORIGINALE, se aude si la grupul publicitarilor iubitori de go
