Doar în deşert ajungi cu adevărat să preţuieşti apa chioară. Uite aşa am ajuns la înţelepciunea boşimană, uitându-mă la ceea ce ar fi trebuit să fie marţi seară o capodoperă. Nu, nu o piesă de teatru la Bulandra, nu un film semnat de Tarantino ci o promisiune ca şi făcută: returul duelului din Liga Campionilor, Barcelona – Arsenal Londra de pe Nou Camp.

Un meci ridicat la rang de playstation de Messi, după cum remarca ulterior Wenger, dar coborât la nivelul unui duel judeţean din cauza comentariului tandemului teveristic: Sorin Hobana şi Dragoş Bocanaciu.

Şi acum urmează nervii: cum dracu poţi să strici un meci într-un asemenea hal, cu un bagaj lingvistic de lemn demn de stilul TVR de acum 20 de ani, cum naiba poţi să constrângi oameni să închidă televizorul şi să caute partida pe internet, la o calitate mult mai proastă, doar ca să nu-l mai auzi pe Hobana rostind cu o încăpăţânare aiurită „Messi” cu accept pe „i”. Omul ăsta m-a făcut să caut pe google „cum se pronunţă Messi” şi zău că nu am găsit picior de argentinian care să-l fi ciript aşa. A fost ca şi cum m-aş fi aflat în sala de cinema, uitându-mă la Avatar şi de undeva din spate aş fi auzit întruna: „Pup-o, bă! Pup-o!”. Ce chef să mai ai de bijuteriile argentinianului, de neputinţa englezilor când în plină simfonie, o voce îţi trăgea întruna câte-o notă falsă?

Păi Dumnezeule, nu doar în comparaţie cu teveriştii, dar cu atât mai mult în comparaţie cu ei, Costi Mocanu, Felix Drăghici, Vadim Vâjeu sau Mihai Mironică erau perle ale coroanei fotbalului, magi ai comentariului, messi şi ronalzi ai microfoanelor.

Oare nu ar fi mai simplu ca TVR să lase meciurile fără comentatori? Sau în 2011 când expiră contractul pentru drepturile de televizare ale Ligii Campionilor să participe direct la licitaţia pentru partida de Cupa României dintre Avântul Reghin şi Minerul Motru? Nu de alta, dar aşa a