Vinerea Mare nu i-a adus lui C. Voicu eliberarea, ca, anul trecut, lui G. Becali. E drept, acela avea deja un stagiu făcut şi putea fi pus în libertate, cu atât mai mult cu cât până în ziua de azi nu s-a mai întâmplat nimic în procesul său. Lasă că judecă, în schimb, la ICCJ, cei doi magistraţi suspectaţi de participare la reţeaua Voicu. Reţeaua sau gaşca. La noi, cuvântul din urmă e mai frecvent şi, poate, mai potrivit, cum în loc de businessman e mai bine să spui simplu, direct, bişniţar, ca pe vremuri. La găşti s-a referit şi dl Emil Boc, apărând Legea învăţământului, care taie autonomia universitară.

Această prevedere, prezentă în toate statele civilizate, a fost introdusă la noi, îmi permit să reamintesc, de mereu regretatul Marian Papahagi, în primii ani '90, când a primit să fie secretar de stat la Învăţământ numai pentru introducerea autonomiei universitare. Lasă că legea propusă de el a fost puternic cârpită, cam ca Legea Ticu mai târziu, dar Marian Papahagi s-a ţinut de cuvânt şi a părăsit, scârbit e drept, demnitatea de la minister pentru cea de la universitatea din Cluj unde era profesor. Dl Emil Boc, tot un clujean, va semna decesul ei definitiv. Sau, mă rog, pentru cât timp e la putere PDL. La urma urmelor, e şi firesc: în vremurile în care Marian Papahagi, om cu doctorate în Italia şi Portugalia, cu o activitate literară şi ştiinţifică prodigioasă, era simplu lector la Cluj, dl Emil Boc era şef pe la UASCR. Pentru cine nu ştie: Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România. Nu neg că, poate, dl prim-ministru a atins un punct sensibil cu ideea de „găşti universitare", dar, când faci parte din gaşca politică a ştii matale cui, parcă nu mai ai căderea să fii atât de radical cu alţii. Că pe dl Boc s-ar putea să-l atingă altă lege promisă ritos pentru luna aceasta, cea a lustraţiei, e altă poveste. Complet alta, pentru că e greu de crezut