Încep prin a vă asigura că exemplele de mai jos nu sunt din auzite, ci am fost martoră la ele de-a lungul adolescenţei. Şi sunt sigură că au rămas la fel de actuale şi astăzi. Familia care îşi bagă coada într-un cuplu nu e un eveniment de azi, de ieri şi nici o practică pe moarte. Dar să vedem cazurile:

1. Era era româncă, el era ţigan. Dar băiat cinstit care îşi făcuse un rost în viaţă. Şi ce frumoşi erau împreună… Dar familia ei era setată pe o singură melodie: În niciun caz nu te căsătoreşti cu el, nu o să ne faci tu de ruşine! Până când el s-a săturat şi le-a spus pa tuturor.

2. Unul din ei era ortodox, celalalt neo-protestant. Aici familia neo-protestantă impunea celuilalt partener convertirea la cultul respectiv. Dacă nu nunta nu mai avea loc. Într-unul din cazuri, nunta nu a mai avut loc pentru că nimeni nu voia să renunţe, în celălalt caz partenera care era ortodoxă a cedat şi s-a convertit, dar fiindcă omul nu se schimbă cu una cu două mai bea pe ascuns un pahar de vin şi mai iese să danseze.

3. Ea era „normală”, el era nemaipomenit de frumos. Cei din familie au reuşit să o convingă într-un final că el o să îşi caute una mai frumoasă până la urmă. Ceea ce nu a făcut. S-a căsătorit după ceva vreme cu o altă fată „normală” şi sunt fericiţi .

4. Ea avea o slujbă bună, stabilă, el dorea să emigreze în Noua Zeelandă. Mama ei plângea în fiecare zi că nu va permite ca fetiţa ei să plece aşa de departe şi să-şi lase baltă cariera. Fata a plecat până la urmă şi a avut noroc şi în străinătate, dar mama ei nu e de acord cu ce a făcut nici astăzi.

În niciun caz nu o să îi judec pe părinţi, deoarece nu sunt în masură să fac asta. Eu nu sunt părinte, aşadar nu mă pot pune în postura lor. Ştiu că dincolo de frica de a-şi strica reputaţia sau de religie, când intervin în viaţa amoroasă a copiilor lor o fac din iubire şi îngrijorare. Nu vor ca f