Statul plateste pentru multe, dar totodata pentru putine. Si aici ma refer la unele servicii pe sanatate decontate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si altele care nu sunt decontate. Este vorba de protezele pe care femeile sunt nevoite sa le poarte dupa o operatie de mastectomie, adica de extirpare a sanului. Si nu sunt de natura estetica, doar pentru a infrumuseta decolteul femeii. Fara o astfel de proteza, coloana vertebrala ar putea fi afectata din cauza greutatii inegale pe care trebuie sa o sustina. Dar statul nu pleaca urechea la rugamintile acestor femei. De sapte ani de zile se incearca sensibilizarea celor de la putere, dar tot degeaba. “Pensiile si veniturile noastre sunt mici si nu ne permitem proteze noi. Se mai rup, le mai lipim, le purtam si mai mult de un an”, sustin femeile.

Dar domnilor guvernanti, asa cum se pot aloca bani pentru programe noi de sanatate nu se poate aloca o suma si pentru ca aceste femei sa beneficieze de proteze de san noi? Pentru ca sunt femei care nu-si pot permit luxul de a da 150 de euro pe an pe o proteza, in conditiile in care au o pensie cu putin peste 400 lei pe luna, din care trebuie sa mai si traiasca… adica bani pentru mancare, medicamente, intretinere, facturi. Ce s-ar intampla daca mamele, surorile sau fiicele voastre ar trece printr-o astfel de experienta ingrozitoare de a-si pierde un san si ar avea nevoie de o proteza de san, dar nu ar avea suportul financiar necesar? Poate ca v-ar durea sa stiti ca aceste femei dragi se chinuie cu proteze primite ca ajutoare de la fundatii, folosite deja, care dupa cateva luni crapa, se rup, iar femeile sunt nevoite sa le carpeasca pentru a-si duce mai departe “crucea durerii”…

Statul plateste pentru multe, dar totodata pentru putine. Si aici ma refer la unele servicii pe sanatate decontate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si altele