Pentru cei care poate au scăpat știrea: Emil Boc a luat miercuri microfonul unui reporter de la Realitatea TV, pe motiv că purtătorului de cuvânt al Guvernului nu i s-a permis să intre în direct într-o emisiune pentru a-și spune punctul de vedere. Nu am urmărit emisiunea în cauză pentru a mă putea pronunța dacă solicitarea era îndreptățită sau nu. Pornesc de la premisa că solicitarea era justificată. Ei bine, în aceste condiții există mai multe soluții ca un prim-ministru să-și apere imaginea: de la solicitarea oficială (în scris) a unui drept la replică, la organizarea unei conferințe de presă și până la acționarea în instanță.

În niciun caz, însă, unui comportament inadecvat sau ilegal nu i se poate răspunde cu un alt comportament inadecvat sau ilegal. Cu atât mai mult când ești prim-ministru. Pentru că ceea ce a făcut Emil Boc poate constitui, conform articolului 227, aliniat 1, Cod Penal, infracțiunea de furt.

Ce spune acest articol: ”Furtul – (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”. Doctrina judiciară mai spune că furtul se consumă în momentul deposedării; din punct de vedere al comiterii infracțiunii faptul că bunul a fost ulterior înapoiat posesorului de drept nu are relevanță.

Gestul lui Emil Boc semnifică instituirea justitiei private în detrimentul celei publice. Între smulgerea demonstrativă a microfonului unui reporter pentru a-ți expune punctul de vedere și trimiterea bodyguarzilor pe urmele celor care ți-au furat mașina (cazul Becali) nu există nicio diferență din acest punct de vedere.

Cât despre motivarea solicitării făcute televiziunii publice de a avea o emisiunea săptămânală în care să prezinte activitatea Guvernului nu pot să spun decât că e o dovadă de ipocrizie. Asta pen