A iniţiat programele de implicare socială Lecturi Urbane şi Civika şi face totul din convingerea că poate transforma România într-un loc mai bun.
Sunteţi în metrou, cu lume în jur şi, deodată, vine cineva şi vă dă o carte. Gratis. Dacă vă uitaţi mai bine în jur, observaţi că vagonul e plin de oameni, unii care primesc, alţii care dăruiesc cărţi. Ce e descris mai sus nu e ficţiune, ci o realitate desprinsă din lumea lui Adrian Ciubotaru. El e un visător. Un filosof fără acte. Un om care vrea să schimbe lumea, oamenii, contextul. Un om cu idei. O astfel de idee stă la baza Lecturilor Urbane, un proiect pe care l-a început acum un an, alături de Dan Dumitrescu. Factorul declanşator a fost „zvonul" conform căruia în restul Europei se citeşte mult mai mult decât la noi. Ei au vrut să arate că nu e aşa, şi că totul ţine de situaţie. „Am vrut să facem mici experimente sociale în care să citim în locuri publice şi să-i încurajăm şi pe ceilalţi să citească. Un fel de voluntariat premium - doar vii şi citeşti, adică faci ce ai face şi în mod normal, doar că cititul tău este şi un semnal social pentru ceilalţi. Iar a citi într-un spaţiu public este un semn de normalitate, înseamnă că ai încredere că nimic rău nu ţi se poate întâmpla acolo. Aşa ne-a venit ideea să ne adunăm să citim şi după aceea să împărţim cărţile".
Prima ediţie de Lecturi Urbane a avut loc în iunie anul trecut, dar nu a ieşit atât de bine precum îşi doreau ei. Au învăţat din greşeli şi au reluat totul în noiembrie, când pe traseul Unirii - Dristor, zeci de voluntari au împânzit metroul, citind şi dăruind cărţi pasagerilor. De atunci, pe lângă ediţiile din Bucureşti, iniţiativa s-a desfăşurat şi în Cluj şi în Târgu-Mureş, în autobuze, fără nici un fel de organizare „de la centru". „Ideea e să creezi un context social anume, care automat schimbă şi comportamentul oamenilor. De exemplu, erau oa
