Ieri, în timp ce scriam articolul despre siguranţa în România, un antreprenor s-a gândit ca uşii apartamentului meu i-ar sta mai bine fără prag, aşa că l-a desprins frumuşel din locul său şi-a plecat cu el. Faptul că televizorul era deschis, semn că era cineva prin casă, nu l-a împiedicat să mă fure. Nota 10 pentru tupeu, ce mai pot să spun?!
Aşa că acum, vreau-nu vreau, mă ocup de instalarea unei uşi metalice, că-mi place să dorm liniştită! În fapt, nu mă ocup decât de supravegherea meseriaşilor şi mă şi amuz pe-alocuri de felul în care-şi vorbesc unul altuia. Dar asta e alta poveste, „Meseriaşii din România”, demnă de un articol separat. Eu zic mersi că i-am găsit şi au venit în timp record şi că, în vreo două ore, sper să am uşă nouă. Iar peste vreo săptămână, cu puţin optimism, sper să reuşesc să elimin şi praful pe care l-am înghiţit cu această fericită ocazie!
A, şi tot meseriaşilor trebuie să le mulţumesc pentru observaţia pertinentă că nu doar c-am rămas fără prag, dar şi uşa a fost serios forţată: “Uite, doamnă, aici şi-aici, e clar! V-au spart!”. Boema de mine nu observase! Mai bine, că nu mai dormeam az-noapte!
Totuşi, mă întreb… oare ce-o face hoţul c-o stinghie de lemn, la ce i-o fi trebuit?! Eu mă gândesc că poate şade la curte şi-i trebuia un băţ să-l facă sperietoare de ciori în cireş! Cel puţin aşa sper. Altfel, ca să fiu sinceră, mie cel mai tare mi-ar fi plăcut să rup băţul pe spinarea furăciosului! Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Ieri, în timp ce scriam articolul despre siguranţa în România, un antreprenor s-a gândit ca uşii apartamentului meu i-ar sta mai bine fără prag, aşa că l-a desprins frumuşel din locul său şi-a plecat cu el. Faptul că televizorul era deschis, semn că era cineva prin casă, nu l-a împiedicat să mă fure. Nota 10 pentru tupeu, ce mai pot să spun?!
Aşa că acum, vreau-nu vreau, mă ocup de ins
