Acum că suntem în mod oficial cel mai mare datornic la FMI, iar la nivel individual o grămadă de români nu îşi mai pot plăti ratele, ne putem întreba de unde vom scoate banii ca să ne achităm datoriile. De fapt, împrumutul la FMI are o legătură strânsă cu datoriile către bănci ale celor un milion de români care s-au băgat la jugul ratei, din câte arată articolul publicat de un profesor de economie pe siteul Financial Times. Cum? România s-a împrumutat, în mare parte, pentru a păstra leul sus, pentru a nu se devaloriza. Dacă leul s-ar fi devalorizat, românii nu ar mai fi putut plăti ratele la bănci, creditele fiind făcute în euro, de către bănci în general austriece.

Noi împrumuturi de la FMI vor fi însă greu de susţinut din punct de vedere politic, pentru că înseamnă sacrificii importante pentru bugetari, pentru votanţii guvernanţilor, până la urmă, spune Michael Hudson. Cum fiecare ţară are dreptul suveran de a legifera termenii împrumuturilor, s-ar putea ca băncile să se vadă nevoite să accepte returnarea creditelor către populaţie în moneda locală, devalorizată. Asta cu atât mai mult cu cât “economiile ex-comuniste au fost structurate în aşa fel încât să susţină beneficiile străine, nu economiile locale”, scrie Hudson.

“Pare nerezonabil şi nerealist să ne aşteptăm ca largi părţi ale populaţiei din noua Europă să rămână subiectul reţinerilor din salariu pe toată durata vieţii, fiind reduşi la o viaţă de sclavagism al datoriilor. Viitoarele relaţii dintre Vechea şi Noua Europă vor depinde de dispoziţia zonei euro de a redesena economiile post-comuniste pe planuri mai solvente.”

Asta crede Mchael Hudson, profesor de economie la Universitatea din Missouri, consilier-şef la think-tankul Reform Task Force Latvia.

Acum că suntem în mod oficial cel mai mare datornic la FMI, iar la nivel individual o grămadă de români nu îşi mai pot plăti ratele,