Iti place sa critici? Iti place sa citesti un text pe diagonala, sa crezi ca ai inteles si dup-aia sa-ti dai (violent) cu parerea? Obisnuiesti sa-i pui imediat o eticheta unui om sau unei situatii? Iti place sa vezi numai punctul tau de vedere?
Mie nu (-mi place sa fac lucrurile astea). Nu-mi place sa critic. Si atunci cand o fac, nu am nicio placere din a fi negativa la adresa unui om, unei situatii, unui lucru. Dale Carnegie, in faimoasa lui carte “How to make friends and influence people”, spune, insista, aproape tipa: nu criticati! Si sunt doua motive principale pentru care critica nu prea are sens, si aici ma refer in principal la cea adresata celor din jur. In primul rand, cel criticat nu va intelege nimic. Va vedea in tine doar negativismul, si nu lectia pe care vrei sa i-o dai. In al doilea rand, probabil ca si tu te-ai comporta la fel in circumstante similare. Profa de romana din liceu ne-a dat o lectie importanta: sa nu ii judecam pe ceilalti inainte sa ne punem in locul lor. Si, mai ales, sa nu spunem “eu as fi facut asta si cealalta”, pentru ca de cele mai multe ori vorbesti in necunostinta de cauza. Si ca sa nu-l fi adus pe Carnegie in discutie degeaba, mai zice el un lucru foarte destept: “Critica e ca un bumerang”. Inevitabil, criticatul va profita de prima ocazie sa ti-o plateasca.
Dar ce te faci cand ai de criticat o tara spre exemplu? Nu te poti pune in locul unei tari, tara nu te aude si nu iti raspunde. Deci de ce m-as abtine? De data asta, de dragul meu. Pentru ca prefer sa gasesc partile bune si sa nu ma concetrez asupra negativului, pentru ca se va rasfrange inevitabil si asupra starii mele. O sa ma incrunt si-o sa ma enervez si n-am rezolvat nimic. Daca nu sunt parti bune, sunt solutii la partile rele. Si aici deja nu mai vorbesc de o tara, ci de orice altceva poate fi criticat.
Stau foarte mult pe net. Citesc site-uri de s
