În timp ce Obama şi Medvedev semnează un nou tratat pentru reducerea arsenalului nuclear, violenţe extreme au loc în singura ţară în care şi ruşii şi americanii au baze militare aeriene, în Kîrgîstan. Putin s-a grăbit să nege orice implicare în violentele proteste din Bişkek: “Indiferent ce se întâmplă, este o problemă internă a Kîrgîzstanului. Nu fac altceva decât să le cer autorităţilor şi opoziţiei să dea dovadă de reţinere”, a spus Putin.

Problemă internă, spune el, dar s-a grăbit să discute la nivel oficial cu Roza Otunbaieva, noul premier numit de protestatari, în urma loviturii de stat care s-a soldat cu 74 de morţi. “Este foarte important de notat că discuţia a avut loc cu Otunbaieva în calitate de şef al guvernului de uniune naţională”, a subliniat purtătorul de cuvânt al guvernului rus. În traducere liberă, Putin dă legitimitate unui guvern numit în urma unei lovituri de stat. Chiar dacă preşedintele kîrgîz, care ajunsese la putere în urma Revoluţiei Lalelelor, o revoluţie împotriva corupţiei şi nepotismului, se dedase la metehnele vechiului regim, devenind la fel de corupt, o schimbare de putere prin violenţă rămâne o lovitură de stat. Chiar dacă impulsul mişcării a fost alimentat de nemulţumirea populaţiei sărăcite. Ieri seară, americanii, care au şi ei o bază aeriană militară în Kîrgîstan, transmiteau: “noi continuăm să considerăm că guvernul kîrgîz se află încă la putere”.

Noul premier, Otunbaieva, fost ministru de externe, a fost şi un cadru de nădejde al Uniunii Sovietice, şcolit la Moscova: în anii 80 conducea biroul URSS la UNESCO, la Paris, iar apoi a devenit ambasador în Malaiezia. Oricum, în întreaga regiune, majoritatea liderilor fac parte din vechiul pluton sovietic.

Aşa cum spuneam la început, Kîrgîstanul este singura ţară în care coexistă o bază militară americană şi una rusească. Iar ţara central asiatică a fost anul tre