Salariu de mii de euro, poziţie bună, transportul decontat, proximitatea „marii politici europene“, angajaţi la dispoziţie, salariu de mii de euro. Salariu de mii de euro. Cam asta auzi cînd întrebi românul ce ştie el despre mepi (de la MEP, membru al Parlamentului European). De curînd, altă dandana, preluată cu voluptate de cvasi-totalitatea presei româneşti: o fundaţie care centralizează condica de prezenţă a mepilor din toate statele membre a făcut un clasament al absenţelor şi, iată, românii stau cel mai prost la capitolul respectiv. Pe româneşte, chiulesc. „De ce nu ne mirăm?“ – întreabă retoric un (altminteri) excelent analist de politică externă.

Am luat mailul la prăşit să încerc să văd cu ce se ocupă (cînd se ocupă), totuşi, mepii români. Recunosc, am o sursă bogată, dar săracă. E bogată, pentru că mă bombardează zilnic cu cel puţin şase-şapte dări de seamă despre ce fac şi cum fac mepii „lui“. E săracă, pentru că e de la un singur grup politic, de la socialişti (cunoscuţi la noi drept PSD-işti). Radu Magdin, ofiţerul de presă al socialiştilor români, mă are în mail-list-ul lui şi mă informează. Îşi face meseria. De la celelalte grupuri, recunosc, primesc mult mai puţine informări. Ceva, ceva de la liberali, mai nimic de la PPE. E şi vina lor, e şi a mea. Ar fi trebuit să le solicit insistent să îmi trimită mailuri despre activităţile grupului? Cred că şi ei ar avea interesul să anunţe ziariştilor de specialitate din ţară ce mai fac şi ce mai dreg în Parlamentul European.

Aşadar, ce au mai făcut mepii (socialişti) înainte de Paşte? Daciana Sîrbu ne anunţă că „se va ajunge la o circulaţie liberă şi sigură a animalelor de companie în spaţiul european după 2011“. După ce rîd vreo cinci minute, citesc textul complet şi aflu că sînt mult mai multe subînţelesuri în intervenţia dna Ponta. Era vorba despre raportul de Brun privind sănătatea animală