Răzvan Florea, singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, a decis să renunţe la cariera sportivă

Singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, Răzvan Florea, s-a decis. La nici 30 de ani se retrage pe marginea bazinului, urmînd să se dedice familiei şi afacerilor. Ar putea să continue, mai ales că nimeni nu-i ameninţă supremaţia pe plan intern, în probele de spate, dar a ales calea cea corectă, aşa cum a făcut de-a lungul întregii cariere. "O să-mi fie greu, dar trebuie să am tăria de a pune punct", a mărturisit Răzvan, care va lua startul pentru ultima oară într-o competiţie oficială săptămîna viitoare, la Campionatele Naţionale în bazin acoperit de la Piteşti.

Drumul spre glorie

Povestea lui Răzvan a început în urmă cu aproape 25 de ani, cînd tatăl său, scafandru de meserie, a decis să-l ducă la înot. "Mai mergeam cu tatăl meu la muncă şi mă bălăceam în apă. Pentru că eram şi un pic cam rotofei, m-a dus la înot şi nu m-am despărţit pînă acum de el. Cînd eram copil m-am gîndit să renunţ. Să mergi în fiecare dimineaţă, fie că plouă, fie că ninge, la 7 dimineaţă cu troleibuzul spre bazin nu-i chiar plăcut. Dar mi-a plăcut enorm apa, iar părinţii s-au ţinut de capul meu şi nu m-au lăsat să renunţ", a spus Răzvan.

An după an, micuţul rotofei a cucerit medalie după medalie, ajungînd să domine înotul românesc în probele de spate şi mixt. Nu s-a mulţumit doar cu atît şi a luptat pentru a găsi împlinirea şi pe plan internţional. Prezent mai tot timpul în finalele marilor competiţii, constănţeanul a expodat în 2004, cînd a bifat două medalii.

Mai întîi, argintul la Europenele de la Madrid, apoi bronzul la Jocurile Olimpice de la Atena. "Anul 2004 a fost unul al lansării mele către medalii. Pînă atunci, fusesem familiarizat doar cu prezenţa în finale. Au urmat cîţiva ani