Povestea dulciurilor a început în Bucureşti pe la 1774, când în presa vremii se pomeneşte de un cofetar Gheorghe, dar şi de o cofetăreasă Paraschiva, care, trăind şi adaptându-se Orientului, cele mai multe dulciuri pe care le făceau erau baclavalele şi sarailiile, ce "pluteau" în apă de trandafiri. Bucureştiul s-a dovedit a fi un vad bun pentru cofetari şi aflăm că pe aici a poposit un cofetar renumit, Emil Frederic. Acesta, după ce a colindat întreaga lume, a ales să trăiască pe plaiurile mioritice, lucrând pentru casele Capşa şi Fialkowsky. El scria la vremea respectivă despre roadele pământului: "Prin câte ţări am umblat, nicăieri n-am găsit bogăţie de fructe şi aşa variate ca la noi. Avem aici variaţiuni de fructe de care nici nu se ştie în alte ţări".

C.C. Giurescu scria în presa vremii că "cele de dulce ale noastre am împrumutat şi altora, bunăoară ungurilor cuvântul dulceaţă, alături de neaoşul - tot românesc - prăjitură; şi aici, ca peste tot, românul a sfinţit pe ce-a pus mâna".

PRĂJITURILE DE AZI

Sofisticate, dulci, unele dintre ele chiar dificil de preparat! Cele de la cofetărie sunt din prafuri, arată senzaţional, dar... doar atât! Noi vă invităm să faceţi dulciuri în casă, pentru că reţetele prăjiturilor cu care încercăm să vă convingem de spusele noastre sunt sănătoase şi uşor de preparat.

Prăjitură cu mere şi fulgi de ovăz

Ingrediente: 6 mere, 60 g făină, o linguriţă de scorţişoară, 100 g unt, 120 g zahăr tos, 100 g fulgi de ovăz, două ouă, 100 g seminţe de dovleac, 4 kiwi, o linguriţă cu praf de copt, sos de ciocolată.

Preparare: Merele, se curăţă şi se dau pe răzătoarea cu ochiuri mari sau se taie cubuleţe. Ouăle se mixează într-un bol cu zahărul tos până îşi dublează volumul. Se adaugă praful de copt, scorţişoara, untul şi făina. Se presară fulgii de ovăz şi merele, seminţele de dovleac şi se