Nota: aceasta este de fapt o poveste inspirata din realitate. Am transformat-o eu intr-o poveste de adormit copiii, pentru ca mi s-a parut mai nostima asa. “Taragutha” vine de fapt de la Tara lui Gutza. Cand scriam acest text, pe un post tv un reporter spunea ceva despre “tara lui Gutza si a lui Vijelie” si asa mi-a venit ideea. Iar titlul e o gluma.
*
-Te rog, te rog sa-mi spui una din povestile acelea din mintea ta si sa inchizi cartea! Nu mai vreau sa-mi citesti de acolo, toti copiii stiu povestile alea! Eu vreau sa aud una pe care nu a mai auzit-o nimeni! Numai tu stii sa-mi spui cele mai tari povesti!
-Dar nu stiu cum o sa te termine, ce zici de asta? Si daca se termina prost, ce facem? Imi promiti ca nu plangi?
-Promit!
*
Demult, cand nici macar tu nu erai venit pe lume, undeva la marginea lumii se afla cea mai frumoasa si cea mai minunata padure: Taragutha. In vremea aceea, planeta noastra era populata numai de animale, insa toate visau ca intr-o buna zi vor ajunge in Taragutha, padurea unde orice vietate era atinsa miraculous de iubire si de intelegere. Din pacate, locul ramanea un taram necunoscut pentru o intreaga lume a animalelor, iar visul altora nu era realitate decat pentru cateva mii de jivine binecuvantate de o forta divina, imposibil de aflat sau de priceput.
Povestea incepe intr-o dimineata cand, in Taragutha, s-au nascut personajele noastre: elefantul cenusiu Esugey si fluturasul colorat Buri.
Esugey a venit pe lume incet si tacut, lasand cu gura cascata toata asistenta elefanteasca, dornica sa asiste la venirea pe lume a puiului Marelui Conducator Elefant. Mama lui a ridicat din umeri si a lasat sa se inteleaga ca… e doar un accident si ca, dintr-o asa familie solara, luminoasa si bucuroasa nu avea cum sa iasa decat un pui pe masura.
-Ce ciudat! Cat l-am purtat am cantat, am mers cu voi toti la ra
