Un reputat oenolog şi scriitor, un om pasionat de vie şi vin, un adevărat "arheolog" care şi-a propus să readucă la lumină vechi soiuri de viţă-de-vie românească ce au însoţit marile momente de trecere. Cu sute, cu mii de ani în urmă... Dr ing. ec. Ion M. Puşcă a grupat într-o carte toate cunoştinţele şi secretele pe care trebuie să le deprindă un foarte bun viticultor sau un pasionat al vinurilor cele bune.
Un talent narativ desăvârşit, ce face din cea de-a doua ediţie a volumului "Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie" (apărută anul acesta la Editura Intact) o lucrare captivantă. Cartea a fost premiată de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului, la Paris în 2007. În urmă cu doar câteva săptămâni, Ion M. Puşcă a obţinut şi trofeul Splendens, acordat de Clubul Presei de Turism Press Tour - FIJET România, pentru promovarea turismului oenologic.
Ceea ce şi-a propus autorul a fost să recompună, "bob cu bob" am putea spune, istoria românilor din perspectiva vinurilor. Însăşi continuitatea vieţuirii poporului român poate fi demonstrată prin analiza tradiţiei vinificaţiei, tradiţie ce datează din perioada preromană.
"Preocuparea locuitorilor din spaţiul românesc pentru cultivarea viţei-de-vie se datorează faptului că pe acest teritoriu a existat încă de la începuturi, din abundenţă, viţa-de-vie sălbatică (Vitis silvestris). Prezentă pe Văile Nistrului, ale Prutului, ale Oltului şi ale Târnavelor, în pădurile din Munţii Apuseni, ca şi în cele din Banat, în pădurile subcarpatice ca şi în cele de la gurile Dunării, viţa-de-vie sălbatică a constituit, timp de milenii, o adevărată materie primă pentru obţinerea soiurilor de viţă-de-vie cultivată.
Astfel, pe calea selecţiei naturale realizate în timp de generaţiile de viticultori - deci de o populaţie stabilă - din viţa sălbatică de pădure au fost obţinute multe soiuri de viţă
