Ca o inevitabilă pacoste pe capul nostru, vine iarăşi vara. Să nu mă înţelegeţi greşit, îmi place soarele, ador plaja. Dar la fel ca şi în cazul iernii la munte, aceste perioade ne aduc, dureros, aminte cât de sinistră e oferta în turismul românesc. Văd şi acum în ziare comparaţii, între litoralul românesc şi cel bulgăresc, în sfintele Sărbători de Paşti. Situaţia e aceeaşi. La noi, în pragul catastrofei, la ei, speranţe mari că vor încasa serios din turism. La noi, oferta estivală e constant catastrofală.
La fel cum se întâmplă în fiecare an, de Paşti am fost prin locurile natale. Şi m-a îndemnat neinspiraţia să merg prin parcul copilăriei mele, Tăbăcăriei, şi prin staţiunea Mamaia. M-am întors de acolo trist şi revoltat. Să le luăm pe rând.
Cel mai frumos parc al Constanţei, creat în jurul lacului Tăbăcăriei, e parcă împărţit în două. O jumătate acceptabilă, cu alei şi locuri de joacă pentru copii. Şi una deplorabilă, din păcate cea mai valoroasă din punct de vedere al priveliştii. Tot malul s-a prăbuşit, iscând hăuri periculoase pentru orice vizitator. Iar în micile lagune cu stufăriş e o mizerie vomitivă. Zeci de pet-uri, cutii de bere, gunoaie şi alte resturi îţi lovesc privirea şi mirosul.
Spaţiul verde e complet abandonat şi neîntreţinut. Umbli cu o hârtie în mână sute de metri. Nici un coş de gunoi. La un capăt al parcului, noul mall al oraşului răbufneşte bogat şi ţanţoş, făcând parcă în ciudă spaţiului verde ce-şi chinuieşte supravieţuirea.
Dezolant şi greţos, lacul şi parcul ce se învecinează cu staţiunea Mamaia sunt un preambul pentru ororile ce urmează. Cea mai importantă - Satul de Vacanţă. Mă întreb câţi români au vizitat această poartă de intrare în cea mai cunoscută staţiune a litoralului românesc. Probabil milioane. Azi arată mult mai rău ca acum 30 de ani. Are un iz de talcioc din zona Caucazului. @N_
