Palatul Ştirbey de pe Calea Victoriei trece neobservat pentru majoritatea bucureştenilor. Clădirea tristă, gri şi ponosită, aflată într-o stare avansată de degradare, este greu de remarcat din cauza parcării de la intrare şi a unui mare panou publicitar. Mare păcat.

Recunosc că am trecut de foarte multe ori pe lângă Palat fără să ştiu ce reprezintă, obişnuită cu domeniile Ştirbei din Buftea. Am conştientizat care este Palatul Ştirbey din Calea Victoriei abia după ce actualul proprietar, Ovidiu Popescu, a demarat, în 2007, dezbaterea publică pe marginea proiectului de restaurare şi valorificare. În acest an, am vizitat Palatul într-o zi rece de primăvară. Este sinistru.

Gazdă a celor mai importante evenimente mondene în urmă cu pes-te 100 de ani, Palatul Ştirbey a ajuns o ruină peste care a trecut, ca un tanc, regimul comunist cu intervenţii arhitecturale brutale (mozaic turnat peste parchet şi oribilele aplice ipsos de jur împrejurul lustrelor, modificări în compartimentarea interioară, etc). Palatul s-a degradat şi după Revoluţie, fiind recuperat de moştenitorii Familiei Ştirbei abia în 2004. La scurt timp, în 2005, Palatul a fost achiziţionat de omul de afaceri Ovidiu Popescu, contra sumei de 7 milioane de euro.

Domnia sa a demarat, în urmă cu trei ani, dezbaterea publică pentru restaurarea Palatului şi revalorificarea lui în cadrul unui complex imobiliar, cu o valoare totală a investiţiei de peste 100 milioane de euro. Proiectul imobiliar a generat, în ultimii ani, vii controverse în presă şi ONG-uri din cauza faptului că Bucureştiul a mai suferit intervenţii brutale ale investitorilor în zone cu clădiri monumente istorice. Pe principiul că dacă ne-am fript cu ciorbă atunci suflăm şi în iaurt, de trei ani de zile societatea civilă şi specialiştii toacă proiectul, fără a ajunge la o concluzie asupra restaurării şi valorificării.

Ovidiu Pop