Deci campionul amuzamentului blogăresc de astăzi este Adrian Năstase. Băsescu ar vrea să-l dea la o parte pe Boc, nu ştie cum şi apelează la Tismăneanu şi Anastase să-l “facă” în zona timpurie a CV-ului pe cînd era nu ştiu ce tînăr utecist fruntaş. Ridicolul se pretrece în doi – un cuplu cu teribile invective prin parlament, dacă-mi amintesc eu bine: Năstase şi Anastase. Dar fostul premier se întrece pe sine cu interpretările. E cu atît mai sugestivă intervenţia cu cît, dacă vă amintiţi, a pierdut nişte alegeri pentru că Traian Băsescu s-a autodenunţat drept comunist l-a luat în braţe şi s-a aruncat în aceleaşi ape tulburi.
Roberta Anastase a promis public, nu de mult timp, ca Legea lustratiei ar urma sa fie aprobata foarte rapid de Parlament. Am sa trec peste ridicolul situatiei de a veni acum cu o astfel de propunere, dupa ce 20 de ani nu ai spus nimic despre ea. Nu pot insa sa nu ma mir de faptul ca o astfel de lege l-ar pune in postura de „lustrabil-sef” pe nimeni altul decat pe Emil Boc, presedintele de pe hartie al PDL si premierul de hartie al Guvernului Romaniei. Da, la ora aceasta, Emil Boc este personajul cu cea mai inalta functie in stat, care a detinut functii in cadrul Tineretului Comunist. O tanara speranta, care, iata, confirma dupa atata timp. Spiritul nu l-a parasit, doar stapanul s-a schimbat.
CTP şi microfonul smuls
C.T.Popescu vorbeşte în Gîndul despre cazul microfonului reporteriţei Realitatea smuls de Emil Boc. E amuzant în prima parte, ascultaţi-l. Dar am un amendament la cea de-a doua în care jurnalistul leagă tendinţele lui Emil Boc tot de întunecata epocă de aur. Nu acolo sînt originile gestului, în dorinţa ceauşistă de microfon.
Smulsul de microfon este o practică profund democratică. Boc n-a făcut altceva decît să pună la lucru o metaforă zilnică a politicii: cearta cu presa pe populism. Uneori înving unii, alteor
