S-a ajuns la această situaţie pentru că arhictecţii înşişi au contribuit la supradimensionarea cheltuielilor şi la degradarea mediului, crede directorul Institutului Olandez de Arhitectură (NAI), Ole Bouman, citat de presseurop.eu.

"Arhitecţii au construit clădiri fără a se ocupa de probleme cum ar fi accesibilitatea, rentabilitatea socială, consumul de energie şi rentabilitatea în viitor", precizează Bouman în carte sa, "Arhitectura ca necesitate".

Bouman spune că pentru a-şi repara greşelile care înaintea crizei treceau drept succese profesionale - clădiri gigantice, aeroporturi aglomerate, drumuri congestionate - arhitecţii trebuie în primul rând să renunţe la vechiul conflict dintre curentul modernist şi cel tradiţional. A doua soluţie întrevăzută de arhitectul olandez ar fi ca reprezentanţii breslei sale să lase baltă aşa-numitele concepte ingenioase în favoarea construcţiilor de care societarea are nevoie.

Clădiri fără emisii de CO2, vile fabricate din deşeuri, ferme urbane

Unii arhitecţi au început să urmeze sfaturile lui Bouman. Este cazul agenţiei Kempe Thill, care vrea să combată ideea că planificarea de locuinţe sociale ar fi plictisitoare, simplistă şi sterilă. O altă agenţie, 2by4-arhitects, construieşte locuinţe ieftine deasupra hangarelor industriale.

Lipsa aspectului jucăuş sau frivol al "clădirilor de criză" nu înseamnă însă o lipsă de inventivitate. Unii designerii olandezi încearcă încontinuu să îmbunătăţească proiectele de clădiri a căror folosire să nu elibereze dioxid de carbon în atmosferă sau de locuinţe producătoare de energie. În plan sunt şi vilele fabricate din deşeuri, hoteluri subterane care să utilizeze căldura reziduală a furnalelor pentru băi calde în aer liber sau adaptarea polder-urilor (suprafeţele de pământ sub nivelul mării obţinute prin asanare) pentru activităţi reacreative şi producţie alimentară. @N_