În ceea ce priveşte dimensiunea macabră a desenelor şi în genere a Ima-ginarium-ului guignolesc al „doctorului" Tim Burton îi găsesc printre contemporanii care şi-au adus contribuţia în lumea filmului doar pe Hans Ruedi Giger, cel care a creat o colecţie redutabilă de monştri hollywoodieni dintre care cei care şi-au câştigat dreptul la celebritate sunt cu siguranţă Alienii acizi şi dinţoşi cu armătura barocă a cuiraselor de uriaşe scolopendre.

Acest macabru vesel, spre deosebire de cel baroc-gotic al lui Giger modelează o bună parte din felul în care Burton îşi gândeşte filmul care este departe de a fi o simplă adaptare a romanului. De la bun început, Alice care nu este tocmai Alice a lui Lewis Caroll nu ajunge tocmai în Wonderland, ci ceva mai jos, în Underland, lumea lui Tim Burton sau, mai precis, ceee ce Tim Burton face din Wonderland, nu mai puţin decât Walter Murch cu Vrăjitorul din Oz al lui L. Frank Baum în Return to Oz (1985). Asistăm la un deghizament propriu desenelor lui, sau la o metamorfoză, ambele corespund însă unui număr de magie, pe care artistul îl reuşeşte de fiecare dată. Teratologia sa, care dată fiind selecţia monştrilor cuprinde un teritoriu mult mai vast, sare numaidecât în ochii spectatorului. Pisica din Cheshire poartă multipludinţosul zâmbet de rechin al monştrilor vaudevileşti, carnavaleşti ai lui Burton, Omida albastră are aspectul lichefiat al unei lipitori şi fumează ca un împătimit bibliofil în biblioteca lui cu manuscrise rare, iar curtea Reginei Roşii (Helena Bonham Carter) conţine personaje cu un deghizament la vedere de un grotesc pervers şi care sunt „demascate" de către Pălărierul Nebun (Johnny Depp) care la rândul său are ceva din clownii demonici ai desenatorului, clowni al căror păr explodează într-un ignifer roşu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock cu care se va confrunta Ali