Dezbaterile din ultimele zile au fost centrate pe nevoia unei reforme radicale in domeniul invatamantului, iar Guvernul va trimite luni Parlamentului proiectul de modificare a legii educatiei. Toata lumea se plange ca invatamantul romanesc este slab, necompetitiv in plan extern, neadaptat pietei muncii. Dar unde sunt studiile amanuntite care sa demonstreze obligativitatea unei reforme radicale a invatamantului? Unii rectori resping proiectul de lege pe motiv ca va incalca autonomia universitata, parintii se cearta pe forumuri - unii accepta, altii deplang noua structura a anilor de studii - profesorii se tem ca noua structura de conducere a scolilor ii va lasa la cheremul consiliilor de administratie care vor fi instituite in scoli. PSD si PNL cer retragerea legii. Pe aproape nicio prevedere din viitoarea lege nu exista un acord complet. Dar toti spun ca este nevoie de reforma. In ce fel?

In mod normal, o lege de o a asemenea importanta ar trebui sa aiba consensul principalilor actori implicati. Dar nicio lege nu a fost mai "reformata" in Romania ultimilor 20 de ani. Legile invatamantului au fost modificate de peste 100 de ori in ultimii 20 de ani. De la principala modificare adusa, in urma cu 10 ani, de fostul ministru al invatamantului, actualul rector al Universitatii Babes-Bolyai, Andrei Marga, si pana anul trecut, legea invatamantului (sau a educatiei cum a mai fost numita) a fost modificata de 28 de ori. Reforma a insemnat pentru fiecare ministru al invatamantului sau pentru fiecare guvern "reforma lui".

Nu trebuie uitat ca Guvernul va trimite legea in Parlament dupa ce isi angajase raspunderea, in toamna trecuta, pe un proiect cvasiidentic alcatuit de fostul ministru, Ecaterina Andronescu (PSD, partid care guverna atunci alaturi de PDL), demers declarat neconstitutional de Curtea Constitutionala. Acum Ecaterina Andronescu nu mai este de a