De dragul imaginatiei, dar nu numai, ma intreb ce opreste Puterea sa interzica functionarea televiziunilor care manipuleaza, dezinformeaza, mint si, in general, deformeaza realitatea asa cum este ea inteleasa de cealalta parte. Cei cu o oarecare afinitate catre zona PDL vor refuza din acest moment sa mai citeasca textul. Eventual, lasand in urma o vorba de duh.
Foarte bine. Totusi, cat de departe suntem de momentul in care posturile care “fac un rau major” poporului onest sa fie scoase in afara legii, pe baza argumentului ca “produc un rau iremediabil prin minciunile pe care le promoveaza si le transforma intr-un linsaj mediatic”? Care este distanta dintre sfatul pe care Traian Basescu il dadea in campania electorala romanilor – sa ia o pauza de doua saptamani de la privitul Realitatii si Antenelor, iar apoi vor putea sa vada realitatea adevarata din Romania – si gandul simplu de a interzice printr-o lege minciuna si dezinformarea si manipularea.
Care este distanta dintre interzicerea membrilor PDL sa mai participe la dezbaterile si emisiunile Realitatii si Antenei 3 si scoaterea acestor posturi in afara legii? Daca vi se pare ca distanta este uriasa, iar singurul nebun din toata povestea este doar cel care poate sa gandeasca aceasta grozavie, fie si asa… Desi, parca, mi s-a parut ca il aud pe Boc, in momentul in care tinea microfonul Realitatii in manuta batandu-l gingas cu degetelul (de proba), ca spunea oarecum vindicativ ca stie el ca CNA a amendat oricum postul pentru derapaje si ca sigur se va mai intampla asta, daca nu isi revizuiesc atitudinea.
Aici se deschide o discutie deontoloaga – despre cum ar trebui sa se regleze piata media de la sine intr-o economie normala si intr-o societate asemenea democratica, unde cererea si oferta (publicului), ca peste tot in lumea libera, urca si coboara, infiinteaza sau desfiinteaza posturile care exista