Din suita care l-a urmat pe Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha in Bulgaria mai făceau parte fostul său dascăl, dr. Fleischmann, acum consilier personal, doi foşti ofiţeri austrieci, medicul său, fizicianul personal, un pictor, un ataşat de presă, un camerist, doi lachei şi un vânător saxon, a cărui principală misiune este cea de a scoate la plimbare mopsul princiar.
Bourboulon constată că nimeni din suita noului principe bulgar nu ştia exact care-i sunt atribuţiile, drepturile şi rangul. De aici şi până la intrigile de la Curte nu mai este decât un pas.
Contele Grenaud devine ţinta pizmăşiei celorlalţi, din cauza influenţei pe care o are la Curte. Răspunde de lista civilă a principelui, de aprovizionare, de salarii, organizează recepţiile şi audienţele. Nu intâmplător, Ferdinand se consultă cu Grenaud in orice chestiune.
Şi contele de Bourboulon işi consolidează poziţiile, in condiţiile in care preferă să nu se amestece in ceea ce el numeşte "viaţa de la Palat". Respectiv, "bârfe mărunte, adversităţi mărunte, războaie mărunte, fără vreo insemnătate". Nici Ferdinand nu este deosebit de incântat de suita sa, plângându-se adeseori că supuşii sunt ba "distraţi", ba "cu accese de furie", "ba nechibzuiţi" ori că "umblă cu viclenii" şi că se gândesc doar la "situaţia lor, la importanţa lor", neinteresându-i soarta stăpânului lor. Care vede tot, aude tot, miroase tot. Şi al cărui caracter este, potrivit propriei caracterizări, "un amestec de insuportabilă pedanterie germană, irascibilitate franceză şi superstiţie napolitană".
Fiica lui Grenaud, Anna, relatează, in amintirile sale, despre atmosfera de teribilă incertitudine de la Curtea lui Ferdinand. Despre ofiţerii şi funcţionarii care puteau fi intâlniţi peste tot, purtând veşti alarmante despre un presupus complot sau ameninţare la adresa tânărului principe. Spre groaza suitei sale. Mai al
