De ieri, de când am auzit ştirea, mă tot întreb ce gândeşte mama tânărului din Craiova care a bătut un bătrân care traversa strada prea încet. Cum a reacţionat femeia asta când a aflat că, din cauza nervilor vărsaţi de fiul ei, un om a făcut infarct şi a murit? Îi este oare ruşine cu propria odraslă? Se jenează să dea ochii cu vecinii şi rudele? L-a certat măcar un minut? Se întreabă oare unde anume a greşit în educaţia lui? Sau e de partea băiatului, fiind convinsă că acesta nu a făcut nimic rău, răspunzând doar unei provocări?
Mi-aş dori să văd o emisiune TV în care să fie invitate mamele unor astfel de personaje. Să se cheme chiar aşa: “Mama ta ştie?”. S-ar umple platoul, din păcate, dar măcar am afla cum gândesc, ce simt vizavi de gesturile copiilor lor, cum îi justifică sau cum nu le aprobă acţiunile. S-ar simţi umilite? Probabil. Dar zău că ar merita asta. Pentru că ele i-au crescut. Ele i-au învăţat diferenţa dintre bine şi rău, dintre respect şi nesimţire, dintre a fi civilizat şi a fi o brută. Ele au clădit fundaţia educaţiei lor şi au avut datoria de a o face solidă şi trainică.
Nu ştiu cum şi unde tânăra generaţie şi-a pierdut respectul pentru cei bătrâni. Nu înţeleg de ce elevii îşi lovesc profesorii la oră, de ce tinerii bat bătrânii pe trecerile de pietoni, de ce fetele le înjură ca la uşa cortului pe femeile mai în vârstă. Şi nu înţeleg nici de ce aşa-zisă societate civilă nu reacţionează în astfel de situaţii. Mi se pare incredibil să ieşi în stradă pentru un primar corupt şi, în acelaşi timp, să taci chitic când un om în vârstă e lovit din senin.
Dacă asta e societatea în care vom trăi de-acum încolo, mi se face greaţă şi îmi pare tot mai rău că nu am plecat din ea atunci când am avut ocazia. România de astăzi e tot mai departe de ceea ce eu înţeleg prin “ţara mea”. E doar o caricatură tristă a ceea ce putea să fie. Urmăreşte-ne p
