În Târgul de Carte de la Leipzig se intră printr-o poartă de sticlă, risipită ca un evantai. Luminos si acoperit de o cupolă de spumă, spaţiul Târgului arată ca o cutie de diamant, în care cresc în sir portocali si mese cochete, căci prima hală este destinată cu precădere cafenelelor si micilor restaurante.

În această zonă aerisită se află şi principalele standuri, mai precis Das blaue Sofa (Sofaua Albastră) şi televiziunile. La Sofaua Albastră sunt invitate vedetele scrisului, autorii celebri, luminaţi de fleshuri şi de reflectoare. Pe laturile acestui amfiteatru dominat de-o canapea confortabilă şi, desigur, albastră, sunt standuri cu acele cărţi despre care s-a vorbit de-a lungul anului. Invitatul de onoare a fost Günter Grass.

Dar evenimentul cel mai important n-a fost nici pe departe literatura de Nobel. În timp ce lumea o aştepta pe Herta Müller într-un teatru select, târgul vuia de „cazul" Helenei Hegemann, o scriitoare în vârstă de 18 ani, autoarea unui roman care s-a bucurat de succes unanim, fiind nominalizat şi la premiile târgului de la Leipzig. Între timp, însă, s-a dovedit că mai bine de un sfert din carte fusese luat de pe un blog. În ciuda plagiatului dovedit, multă lume o susţinea în continuare. O serie de scriitori semnaseră o petiţie prin care cereau juriului să excludă romanul Helenei dintre nominalizări. Alţii, alături de scriitoarea însăşi, considerau că, de vreme ce nu copiase integral, putea fi încă premiată. Nimeni nu vorbea despre autorul blogului ori despre drepturile lui. Premiul Târgului de la Leipzig a fost luat în cele din urmă de Georg Klein, spre dezamăgirea presei, care a pierdut un subiect aşa de bun.

În această atmosferă vie, sute de scriitori au citit din cărţile lor, căci Târgul de la Leipzig este destinat în special scriitorilor necunoscuţi. Anul acesta, un loc central l-a avut lit