Un sarb a deschis Aquarium la putin timp dupa Revolutie. O buna bucata de vreme a ridicat pretentii la lista scurta a restaurantelor bune din Bucuresti. Nici nu a fost prea greu acum aproape 20 de ani, cand printre “vedetele” gastronomiei bucurestene gaseai nume ca Marul de Aur, Trocadero, Opera, Doi Cocosi sau Caru cu Bere (versiunea Ceausescu). Multe s-au schimbat de atunci, insa nu cred ca sarbul a bagat de seama.

Aquarium e aproape de Piata Gemeni (Galati), intr-o casa mica, pe o strada cu alte case din alte vremuri. Un functionar de la Primarie i-a dat proprietarului o autorizatie sa construiasca un fel de hala oribila in prelungirea casei mici, hala care a fost extinsa apoi cu inca una, care pare sa aiba acoperis retractabil.

Odata intrat in hala, decorul devine destul de rezonabil. Cei doi mutanti arhitectonici formeaza un open-space destul mare si de potrivit pentru un restaurant unde – aveam sa-mi dau seama in scurt timp – e foarte important sa vezi tot ce misca si, eventual, sa fii vazut. Desi e mai mult o terasa, settingul e unul de restaurant cu pretentii: mese destul de largi cu fete de masa duble, deschise la culoare, pahare mari si tacamuri preasezate etc.

In restaurantele cu pretentii, rostul celei de-a doua fete de masa (mult mai mica si, de obicei, sub forma de traversa) e sa pastreze curata principala fata de masa (cea mare) si fie schimbata doar cea mica dupa fiecare folosire. E mai ieftin si mai rapid. La Aquarium, regula pare sa fie ca ambele raman pe masa pana devin insuportabil de murdare sau de sifonate. Celei de la masa la care ne-am asezat noi inca nu-i venise sorocul sa fie schimbata in ziua sau in saptamana respectiva. M-am uitat cu atentie si la mesele din jur: cam la una din trei erau deja folosite si “reciclate”, insa cu tacamurile frumos prearanjate pe ele. Ca sa nu mai existe niciun dubiu, un chelner ne-a fac